ANIVERSĂRI

156 de ani de la mica unire. Cum se spune mai nou. Cam jumătate din viaţa binecuvântatei generaţii născute după război, din care am şansa şi onoarea de a face parte, ziua de 24 ianuarie era onorata prin referiri mai degrabă discrete în presă (tovarăşul nu participase la ea) si prin reluarea, la TV, a unui spectacol de teatru in care Costel Constantin juca rolul lui Cuza. De curând a devenit sărbătoare naţională. Pe merit, de altfel. Noul preşedinte s-a horit la Iaşi. Dece la Iaşi, când 24 ianuarie e legat de dubla alegere a colonelului cuza la Bucureşti. La Iaşi fusese ales, ca un compromis politic, o soluţie la blicajul candidaţilor cu pondere, pe 5 ianuarie. În fine. Amuzant e că noul preşedinte uită (sau habar n-are) că Hora Unirii fusese, la un moment dat, imnul partidului pe care acum, dovedind că nu se detaşează decât epidermic de precedentul ticălos, vrea să-l doboare de la guvernare. Acum, când România e, numai drakku ştie cât timp, o insulăde stabilitate între dezastrul din Ukraina, unde imperiul roşu îşi începe noua expansiune şi bomba care ar putea zgudui edificiul european explodată în Grecia, unde alegerile au fost castigate de stânga radical, pe slogane bazate pe refuzul de a accepta consecinţele ineluctabile ale furtului economico-financiar mulţi ani de zile.
Dar să dăm cezarului istoriei ce i se cuvine. În 19 zile principatele dunărene, atunci în focarul politicii europene, au trecut de la o soluţie de compromis la un gest de abilitate politică. Sub presiunea sentimentului public, sa n-o neglijăm. Şi cu asta, să treecem la aniversări mai recente.
Pe 24 ianuarie se adună 13 ani de la iniţierea portalului catholica.ro. care difuzează abonaţilor ştiri din lumea catolică. Ştiri pe un spectru destul d elarg, de la cele telegrafice la articole mai ample. Utile pentru noncatolici, chiar pentru noncreştini şi la limită, pentru noncredincioşi. Căci lămuresc, de pildă, contextul răstălmăcirii publice a unor vorbe ale actualului papă, ocazionate de turneul în Filipine. Vorbe citate maimult sau mai puţin aiurea de segmentul telegrafic am mass mediei globale. Dar înţelegerea contextului, prin publicarea interviului dat de papa Francisc în Filipine, recuperarea sensului genuin, evidenţierea rezonabilităţii personajului, ne face să ne întrebăm dacă nu cumva un pricent mai mare din ştirile telegrafice tout azimut, din varii domenii, nu sunt la fel de distorsionate. Şi atunci, mass media, à quoi ça sert?
Tot pe 24 ianuarie se împlinesc 12 ani de când Gigi Becali a preluat, în urma unei şedinţe furtunoase, pachetul majoritar de acţiuni a entităţii fotbalistice a Clubului Sportiv al Armatei. Care, sub preşedinţia actualului preşedinte de onoare şi sub administrarea actualului deţinut Viorel Hrebenciuc, se restructurase economico-financiar şi avea o autonomie cu doze de ambiguitate din 1998. La acea şedinţă apepe s-au despărţit. Mai târziu decât la celelalte două echipe departamentale de prin plan. Dinamo se desprinsese de clubul sportiv al ministerului de interne, idem Rapidul, preluat de controversatul George Copos, scurtă vreme viceprim ministru, acum condamnat şi el. Ca cei 3 Becali, dar pe speţe diferite. Generălimea din minister n-a digerat îndepărtarea de la decizie, după ce ministerul nu mai finanţa noul club de fotbal. S-au petrecut 2 fenomene paralele. Pe de o parte evoluţia ca atare a echipei. Din toamna lui 2003 n-a lipsit niciodată din grupele cupelor europene. N-a mai luat atâtea titluri ca între 1990 şi 2003, dar şi-a consolidat poziţia de lider naţional la nivelul performanţei. Să nu uităm totuşi că, sub bagheta lui Dumitru Dumitriu AKA Ţiţi, Aka Dumitriu III, echipa era singura din Europa care participase la primele 3 ediţii ale Champions League la nivel de grupe. Ţiţi, fost jucător al echpei, în anii 70, e fratele celebrului Niki. Dumitriu II. Bijuteria Rapidului acelor ani.
Pe de altă parte, relaţiile cu stafful ministerului şi cu clubul de unde se desprinsese au oscilat, în aceşti 12 ani. Între ostilitate belicoasă din partea armatei şi înţelegere contractuală. Iar acum o masă de manevră, alcătuită dintr-un nucleu cam interlop, în care n-ai cum recunoaşte suporterul de altă dată, localizată la una din peluzele stadionului părăginit, ani de zile în război cu patronul, ajunsă la pace sub imperiul performanţelor din ultimii 2 ani, a redeschis războiul. Paradoxal, cam jumătate din suporterii de fotbal declaraţi ca atare din toată ţara, sunt ai echipei.
Ce s-a mai întâmplat, în lume şî istoriei, pe 24 ianuarie? Ne şopteşte auntie Wiki:
În 1458 (la 2 ani după moartea tatălui său, după respingerea asediului otoman asupra Belgradului), Matia Corvin e ales regele Ungariei post angevine. Nu e primul rege cu origini româneşti…
La fix 3 ani după mica unire, Bucureştii devin capitala României, de atunci numele statului. Se deschide noul parlament. În aceşti 3 ani numele noului stat, la început nerecunoscut de toate puterile garante, se numea Principatele Unite ale Moldovei şi Munteniei.
În 1891 se înfiinţează Liga pentru unitatea culturală a tuturor românilor,
Fix 2 ani mai târziu apare, la bucureşti, Moftul român.
1932: se desfiinţează ordinul iezuiţilor în Spania. Care, har cerului, în lume există şi azi.
1984. am simbolic. E lansat primulo computer Apple Mac Intosh.