Cutuma personală face să ofer, din când în când, spaţiul blogului, altor autori. Ale căror postări sunt cel puţin înrudite cu linia mea. Uneori congruente. De data asta mă pregăteam să duc mai departe propagarea, de către un distins om de ştiinţă rezident în Belgia, a unui impresionant text aparţinând preşedintelui Academiei Române. Când îmi apare, pe turnantă, o postare a lui Horia Gârbea (pe care nu-l voi ofensa înşirându-i elementele de statut public, considerându-le quasiunanim cunoscute). Dsa difuzează un reportaj sui generis semnat de Varujan Vosganian, din perspectiva de prim vicepreşeinte al Uniunii Scriitorior. Iată textul:
Astăzi, în sediul Academiei Române, am fost martorul consternat al unei scene de felul celor pe care le credeam trecute definitiv în zona cea mai rușinoasă și întunecată a istoriei românilor. Se discutau propunerile pentru indemnizații de merit, ce se acordă artiștilor, oamenilor de știință și sportivilor cu realizări remarcabile. Propunerea Uniunii Scriitorilor, pentru locul vacant ce-i revenea, era poeta Daniela Crăsnaru, deținătoarea a două premii naționale, a premiului Academiei și a unui foarte important premiu în SUA. Dintre decidenți, pe lângă președintele Academiei Române și reprezentanții Uniunilor de creatori, erau și reprezentanții comisiilor de cultură și muncă din Parlament, Oana-Silvia Țoiu și Iulian Bulai, ambii de la USR. Acceptarea fiecărui candidat trebuia votată în unanimitate.
A luat cuvântul Iulian Bulai, prezentând o poezie care, spunea el, a apărut sub semnătura Danielei Crăsnaru în anul 1972 și care proslăvea comunismul. În consecință, nu putem acorda indemnizație de merit cuiva care a susținut dictatura și comunismul, a adăugat deputatul USR votând, împreună cu doamna Țoiu, împotrivă și, astfel, ducând la respingerea candidaturii. Daniela Crăsnaru ne-a declarat ulterior că n-a scris niciodată o asemenea poezie și, de altfel, Iulian Bulai nu a produs nicio dovadă privind locul unde ar fi apărut respectiva poezie.
Dar chiar și dacă ar fi fost așa. Daniela Crăsnaru are o carieră literară de aproape cinci decenii, a reprezentat cultura română în cele mai prestigioase instituții ale diplomației culturale, cum poți să disprețuiești totul pornind de la o poezie scrisă, ipotetic, la 21 de ani? Dacă ar fi să judecăm valoarea literară în funcție de astfel de criterii și am fi discutat candidatura unor Mircea Eliade, Emil Cioran, Tudor Arghezi, Mihai Sadoveanu, Panait Istrati, Octavian Goga, Camil Petrescu, Alexandru Paleologu, Ștefan Aug. Doinaș, Nicolae Labiș, Nicolae Breban, Geo Bogza, George Bălăiță, D.R. Popescu sau Nichita Stănescu, ca să dăm doar câteva nume, ne-am fi lovit de „intransigența” fanatică a lui Bulai. Nici pe Pablo Neruda, Jean-Paul Sartre sau Gabriel Garcia Marquez nu-i văd prea bine dacă ar fi avut neșansa ca Bulai, în loc să pozeze prin Scandinavia ca o statuie nemișcată prin piețele publice, ar fi fost președintele Comitetului Nobel.
Spintecarea artei cu iataganul corectitudinii politice și al dogmatismului de tip Savonarola este un mare pericol pentru sănătatea unei societăți, amintindu-ne de epurările ideologice ale anilor ’50. Ideea că, de aici încolo, recunoștința arătată elitelor societății românești va fi la cheremul unuia ca Iulian Bulai ne dă fiori și mă întreb dacă nu cumva Comisia de Cultură ar trebui, înainte ca domnul Bulai să vină la Academie, să-i dea un mandat precis, prin vot, temperându-i astfel pornirile zănatice.
Până una-alta, Uniunea Scriitorilor nu renunță la candidatura doamnei Crăsnaru. Criteriul invocat de dl Bulai și, de altfel, nedovedit, nu se încadrează între criteriile pentru acordarea indemnizației de merit, și dacă nu se va putea altminteri, îi vom oferi doamnei Crăsnaru susținerea de a-i cere prin justiție lui Iulian Bulai temeiul legal pentru care a obstrucționat o justă recunoaștere pentru o operă remarcabilă de-o viață.
…
Socot că citarea textului Dlui Vosganian, oricât de limpede în sine, merită completat cu câteva comentarii ale altor deţinători de cont. cum HG difuzează direct textul lui VV, comentariul separate al Dsale plasează relatarea în context. În primul rând procedural:
Horia Gârbea: Nu există niciun precedent la asemenea „întîmplare” și în orice caz intervenția relatată de scriitorul Varujan Vosganian, prin-vicepreședinte al Uniunii Scriitorilor, este în afara legii întrucît comisia instituită prin OUG 69/14.08.2003 pentru aplicarea legii 118/2002 nu are în atribuții „verificarea” operei celor propuși sub raport stilistic, estetic, politic, ideologic etc. ci îndeplinirea criteriilor legii 118/2002.
Şi iată alte câteva:
Drăgănescu Mircea: Doamna Daniela Crasnaru este una dintre cele mai valoroase poete din literatura română alături de Ana Blandiana și Constanța Buzea.. Nu a făcut nici un rabat ideologiei comuniste și nici poeziei adevărate….!
Carmen Focşa: Numele ăluia spune totul!Ce anume-nu pot exprima aici !
…
Dincolo de linia de comentarii la postarea explicativă a lui HG, îmi permit o reflecţie personală. Care inchide subiectul spaţiului oferit: responsabilitatea prezentei Dlui preşedinte al comisiei de cultură, deci a fptelor dsale de arme, aparţine, în esenţă, factorului care a forţat alegerile parlamentare şi, apoi, le-a răstălmăcit rezultatele. Nu discut distorsiunea politică introdusă de un antipartid neomarxist. Ci cooptarea la putere a unui actor electoral de 15%, când unul de cel puţin 30%, scorul maxim de pe teren (după redistribuire) e reckluzionat cinic intr-o opoziţie tratată ostenativ – de majoritatea de conjunctură, al cărei singur element comun: fetişul plăcuţelor suedze. Sunt acestea prea departe de subiectul gestului dlui Bulai? Nu!
Related Articles
No user responded in this post