DESPRE INFECŢII ŞI ALTE COLONIZĂRI INFECTE

Inginerul chimist Radu Bordeianu, cetăţean german, este al doilea semnatar de articole căruia-mi face plăcere să-i ofer spaţiul blogului meu. Mai jos Dsa propune o metaforă sociologică percutantă.

V-ați întrebat, desigur, de ce trece un anumit interval de timp între contactul cu un agent patogen şi declanşarea infecției. Este aşa numita perioadă de incubație. Ne-am fi aşteptat, dimpotrivă, ca boala să progreseze continuu ‒ linear sau nu ‒ din prima zi a contaminării. Cercetări recente au lămurit, în mare măsură, aceste aspecte. [Nachr. Chem. 63 (12), 1163 (2015).]

S-a demonstrat că bacteriile patogene colonizează treptat şi insidios organismul afectat. Interesul lor este să provoace o reacție cât mai blândă din partea mecanismelor de apărare ale gazdei, astfel încât să prolifereze nestânjenit. Această strategie este, evident, facilitată de existența unei reacții imunitare slabe din partea gazdei. În tot acest timp, bacteriile comunică între ele prin intermediul unor molecule mesagere, a căror concentrație indică fiecărei bacterii în ce măsură colonizarea a atins pragul necesar. În această perioadă, genele bacteriene care declanşează eliberarea toxinelor virulente (adezine ‒ care determină aderarea bacteriilor la celulele organismului gazdă, hemolizine ‒ care perforează globulele roşii şi eliberează substanțe nutritive necesare bacteriilor, etc.) sunt inhibate. În momentul în care concentrația moleculelor mesagere a atins un anumit prag (deci când infecția a progresat suficient), bacteriile eliberează simultan toxinele iar boala se declanşează.

Găsesc că există o paralelă nefastă între procesele declanşate de bacteriile patogene şi situația actuală de pe continentul european, în special din Germania. Societatea europeană (occidentală) este un organism ale cărui mecanisme de apărare au fost, în ultimele decenii, constant slăbite prin efectele nefaste ale unei ideologii stângiste pernicioase: ideea de multiculturalism, negarea valorilor proprii ale civilizației occidentale, abdicarea treptată de la principiile statului de drept în favoarea unor concepții medievale străine (sharia), etc.

Pe acest fond, al unei reacții imunitare slabe ale organismului european, constatăm în ultimul an o invazie masivă a unui element alogen, aşa-zişii “refugiați” din Orientul Mijlociu şi Apropiat, dar şi din Africa, care se suprapun unei populații musulmane preexistente şi în majoritate refractară la integrare (în 2016, 5 milioane de musulmani în Germania – fără a socoti numărul germanilor convertiţi, în continuă creştere.) Cifrele oficiale indică, doar pentru anul 2015, un milion de “refugiați” în Germania, iar pentru 2016 ca. 800.000. Guvernul german estimeaza ca anul acesta (2017) vor veni circa 400.000 de “refugiati”, în principal din Africa de Nord. Cifra reală este probabil si mai ridicată. Nu voi comenta aici cauzele care au produs această invazie ‒ cititorul interesat are la dispoziție destule surse (dar nu cele oficiale) pentru a se informa ‒, facilitată de neglijența criminală a clasei politice şi de orbirea împinsă la extrem a presei. Amintesc doar că, în contrast cu reportajele de televiziune care umplu ecranele din Occident şi care arată de preferință femei cu copii în brațe, circa 80% dintre imigranți sunt bărbați tineri, între 18 şi 35 de ani, bine îmbrăcați, echipați cu telefoane celulare de ultimă generație şi disciplinați.

După părerea mea, ne găsim în prezent în faza de colonizare. Patogenii (îmi permit această expresie pentru că obiectivul declarat ‒ cel puțin al unora dintre ei ‒ este distrugerea civilizației europene şi înlocuirea ei cu un stat islamic) nu se manifestă încă deschis, dar sunt bine interconectați prin rețelele de socializare care transportă echivalentul moleculelor mesagere. Asistăm, deocamdată, doar la evenimente punctuale (Paris, Hanovra, Nisa, Berlin, Londra, etc.) care au menirea de a testa capacitatea organismului european de a se autoapăra şi de a identifica punctele sale vulnerabile.

Sunt un fost optimist, din ce în ce mai puțin încrezător în viitor. Mi-e teamă că, în momentul în care aceste elemente alogene vor atinge o masă critică, vom fi puşi în situația de a ne apăra prin forță (aceasta însemnând de fapt un război civil) sau de a ne supune (cel mai probabil). Islamul va fi atins atunci obiectivul ratat în anul 732, când armata arabă a fost zdrobită la Poitiers, iar mai apoi în cele două asedii ale Vienei (1529 şi 1683).

Tragedia situației actuale este că, precum un om contaminat se simte bine în perioada de incubație, aşa şi organismul european, narcotizat de permanenta spălare a creierelor, nu realizează pericolul iminent în care ne găsim. Când ne vom trezi va fi, din păcate, prea târziu.