DOI ROMÂNI CONTEMPORANI

Au îndiguit, într-un scurt interval – 1856-1867 – imperiul rus. Fă ră a şti unul de celălalt şi, mai mult, fiecare în numele altei puteri.

Primul, Ion Ghica. Prezentat pe larg în numărul care va apărea în 15 iunie 2023 al publicaţiei trimestriale online www.Egophobia.ro, ca autor al Scrisorilor către Vasile Alecsandri. Aflat din 1848 la Constantinopol, ca trimis al guvernului provizoriu de la Bucureşti, este numit de sultan, în 1853, la recomandarea ambasadorului englez Stratford Canning de Redcliffe în funcţia de principe (bey în turcă) al insulei Samos. Şi-a exercitat funcţia până în 1859, la 3 ani după sfârşitul războiului Crimeii.

Principala activitate în insulă, dincolo de obiectivele de dezvoltare, a fost stârpirea pirateriei din zona locală a arhipelagului grecesc. O acţiune de asanare economică, dar mai ales strategică. Obiectivul pirateriei greceşti era marina militară anglo-franceză, care opera împotriva celei ruseşti, în faza navală a războiului Crimeii. Stârpind pirateria grecească, beyul de Samos a acţionat în favoarea aliaţilor antiruşi. Către finele lui 1855 cea mai mare parte a piraţilor greci s-a predat forţelor beyului.

Slăbit în urma războiului, în plan militar, economico-financiar şi strategic, imperiul rus, ajuns la maxima extindere spaţială, se temea că ar putea pierde nu doar Alaska, ci şi teritoriile de pe coasta apuseană a Americii de Nord în favoarea Angliei, adversar direct în războiul Crimeii. Generalul american Gheorghe Pomuţ, născut român, dar participant la revoluţia de la 1848 de partea lui Kossuth, a condus tratativele financiare cu imperiul rus pentru cumpărarea Alaskăi. Vezi www.revistaneuma.ro 7-8 pe 2022, rubrica “Colţul lui Yorik”

Preţul tranzacţiei a fost 7.2 milioane dolari. La valoarea actuală ar fi cam 100,000. Oricum o sumă mică.

Cum spuneam, cei doi români care, prin acţiunile lor, au adus contribuţii importante împotriva imperiului rus. Fără nici o coordonare mutuală, fără a se cunoaşte şi fiecare în numele altei puteri. Impreriul Otoman, aflat atunci în război împotriva imperiului rus – Ion Ghica, atunci bey al insulei Samos, respectiv Gheorghe Pomuţ, general şi diplomat american de origine româno-maghiară.

Sunt faptele mai mult sau mai puţin paralele ale celor doi români o cât de insignifiantă revanşă simbolică pentru cele 13 fapte de ocupaţie militară de teritorii româneşti de către imperiul rus, sub toate formele sale, ţaristă, bolşevică, stalinistă etc? Ce au comun aceste forme istorice este linia geopolitică.

Răspunsul tehnic e, evident, negativ. Întâi de toate faptele celor doi români sunt disjuncte din toate punctele de vedere, mai puţin cel cronologic. Apoi, în plan geopolitic, consecinţele directe ale celor două momente de slăbiciune imperială, rămân nesemnificative.

Singura conexiune e valabilă exclusiv pentru noi, ca români. Şi exclusiv în plan simbolic.

Este aceast microamănunt istoric de ignorat? Pentru noi, ca români, nu.