DUPĂ DOUĂ ETAPE

14 iunie, ultimele minute ale zilei a cincea a turneului final. În 12 meciuri s-au întâlnit toate cele 24 echipe. Prilej pentru o primă impresie.
Marile favorite s-au impus, dar cu greu. Franţa a înscris golul victoriei în penultimul minut nominal, printr-o acţiune de excepţie a lui Dimitri Payet (pătrundere pe un culoar aglomerat şi şut trasor, în diagonală, aproape de vinclu), fiind ţinută în şah de o Românie care şi-a practicat jocul e închis, greu de desfăcut. Spania s-a impus la limită în faţa Cehiei, tot cu un gol spre final. Numai Gemania a câştigat mai lejer, în faţa Ukrainei, 2-0. Ne amintim că panzerul teuton, cu motor diesel, demarează de regulă mai lent, dar acum adversarul n-a prea solicitat manshaftul lui Loew.
În rest, Polonia a câştigat greu în faţa Irlandei de Nord, 1-0, Anglia a dominat Rusia, dar a fost egalată în ultimul minut, 1-1, Wales (Ţara Galilor) s-a impus de justesse, cu 2-1 în faţă Slovaciei în Grupa B. Mica echipă britanică nici nu are un campionat national, majoritatea jucătorilor ei evoluînd în Premier League. Divizia de elită a campionatului englez. Deloc neinteresant, în plină campanie Brexit, penru referendumul care va decide, pe 23 iunie, dacă Regatul Unit va mai rămâne sau nu în Ue, Scoţia e singura naţională din Marea Britanie necalificată la acest turneu final European.
Italia, finalist din 2012, a obţinut un prim rezultat peste aşteptări, 2-0 cu o Belgie care-o dominase. Etalând un joc consistent, iar Suedia şi Irlanda s-au anulat reciproc: 1-1. În grupa Spaniei, Croaţia bate Turcia cu 1-0.
Prima surpriză a acestei prime etape a fost victoria Ungariei în faţa Austriei, 2-0. Această întâlnire are o tradiţie aproape secular, devenind un derby al Europei Centrale, la nivel de echipe naţionale în anii următori destrămării imperiului multinational. Wundertemul şcolii vieneze în interbelic, Ungaria postbelică, au făcut figure de prim rang în fotbalul European.
Am lăsat la urmă cel mai spectacular meci al primei etape, Portugalia – Islanda. Aprioric dezechilibrat, meciul a ilustrat tendinţa lutimilor 30 de ani în fotbal, manifestată mai ales în competiţii europene, a creşterii competivitivităţii echipelor aşa zis mici. Explicabilă prin circulaţia jucătorilor la mairile cluburi, prin quasigeneralizarea angajării antrenorilor străinicu palmares şi a extinderii pregătirii atletice, cu metode împrumutate din antrenamentul militar. Islanda e un exemplu eclatant. O ţară de 300,000 locuitori, cam cât un mare ansamblu de blocuri din Bucureşti vine cu o echipă naţională exemplificatoare: vitalitate ieşită din comun, forţă fizică pe măsură, determinarea unei echipe din diviziile secunde ce întâlneşte în cupă o divizionară şi joc fatalmente primitiv. Dar peste toate o galerie cu aceleaşi caracteristici de vitalitate şi determinare. Care n-a tăcut nici o clipă şi, mai ales, care a dat o usturătoare lecţie de fair play galeriilor ruse, engleze şi vom vedea mai la vale, croate. Să vede şi dacă se vor materializa promisiunile galeriei maghiare de a asalta galeria română. Cu care echipa lor n-are de-a face.
Numele jucătorilor islandezi nu sunt doar skandinave, sunt de-a dretul vikinge. Cumva mai vikinge, dacă am putea spune aşa, decât cele norvegiene şi suedeze. Amanunt cultural care se corelează cumva cu această dovadăde vitalitate şîdeterminare ieşită, parcă, din senin. Sudeia a jucat finaa mondială în 58, pe Rasunda stadion, din Stockholm, a făcut o figură onorabiă la turneele finale ale campinnatului mondial, unde a avut o prezenţă onorabilă. Mai mult, în anii 60 a exportat fotbalişti în campionatul Italian, nuit acum serie A, l vremea aceea cel mai tare din Europa. Iar palmaresul Islandei e pe măsura ponderii ţării geyserelor în concertul european. Dece acum, e timp de analizat. Dar e acum de semnalat.
A doua etapă se încheie în limitele datei de apariţie a articolului. Franţa se califică firesc în optimi, dupăun 2-0 cu Albania, iar România, după ce conducea Elveţia la pauză, printr-un penalti obţinut de Chipciu şi transformat de motanul Bogdan Stancu, e egalată în repriza secundă. O cădere fizică face ca România să fie înghesuită în propria treime în… ultima treime a meciului, dar Elveţia nu se dovedeşte capabilă să obţină victoria. Totul se va decide în ultima etapă a grupelor, dar Franţa ar putea ceda prestigiul câştigării grupei în schimbul avantajului strategic. De pe locul 2 în grupă ar întâlni cea mai probabilă adversară de mare calibru, Germania, abia în finală, iar de pe locul 1 s-ar împiedica de ea în semifinală. Nu putem sănu ne amintim că în 74, ca gazdă a turneului final al Weltmeisterschaft, RFG n-a avut nici un scrupul să se lase învinsă în grupă de RDG, evitând grupa semifinală cu Brazilia şi Olanda, pentru a o învinge în finală pe cea de-a doua.
În grupa B Anglia, condusă de Ţara Galilor (o lovitură liberă de la 35 metri, o bijuterie a lui Gareth Bale, întoarce cu tenacitate englezecă scorul. 2-1 şi Anglia e pe primul loc. iar minuscula Slovacie învinge imensa Rusie. Meci interesant dpdv… grafic. Drapelele cleor două ţări sunt aproape identice. Aceleaşi nuanţe, acelaşi desen. Doar pec el slovac e o cruce cu două traverse. Nu ştiu care-I e semnificaţia la aceşti slavi apuseni, sigur nu poate avea legătură cu crucea de Loerna, cu care seamănă. Etapa a treia e la fe decizivă, nici o echipănu e calificată dinainte, niciuna nu e eliminată de acum.
Doar Ucraina e eliminată practic în grupa C, unde Germania şi Polonia fac o remiză de salon, 0-0, convenabilă ambelor. Nu e ceva indit pentru Germania, care, deşi o forţă, a calculate întotdeauna tactic cu precizie teutonă gestionarea reurselor. Vezi cinicul exemplu din 74.
Croaţia dominase suveran Cehia, avea 2-0 la pauză, mai erau 4 minute şi avea 2-1, când propria galerie a inundate colţul de teren cu fumigene, a doborât un steward cu o petardă, a rămas insensibilă la apelurile jucătorilor proprii, stârnind un scandal care o va costa pe federaţia ţării. Surse neoficiale spun că aşa zisii suporteri, aflaţi în conflict cu propria federaţie (ceea ce ne aminteşte de absurditatea comportamentului suporterilor Stelei, care a adăugat propriul forfait la absurditatea conflictului echipei cu ministerul şi fostul club al armatei), ar fi declanşat scandalul pentru a pune federaţa în dificultate. În aceste ultime minute un stupid hands în careu a făcut ca meciul să se termine 2-2. Iată cum cea mai categorică separare (2 echipe cu câte 2 victorii, gata calificate) s-a năruit în câteva minute. Croaţia, o echipă valoroasă, gravitând în jurul vedetei Realului, Luka Modric (care s-a accidentat ş a fost înlocuit), riscă astfel să piardă calificarea in extremis.
Italia bate Suedia, în urma unu joc mai slab decât în victria, nici ea foarte convingătoare, în faţa Belgiei, 1-0 şi e calificată. Cu prestaţie minimală, conform obiceiului. Când a pornit tare (1978, în Argentina) s-a stins în final, când s-a calificat penibil cu un gol în plus şi egalitate de puncta, 3 remize fiecare, faţă de Camerun, a lat titlul. Dar Belgia, confirmand meciul bun contra Italiei, bate Turcia la scor de forfeit, 3-0. Cu 2 goluri ale africanului naturalizat Lukaku. Interesată coincidenţă de nume cu un fotbalist… albanez, din Liga 1 românească.
În fine în ultima grupă Portugalia nu poate trece de Austria, 0-0, Cristiano Ronaldo ratând şi un penalti. Condusă de aceeaşi eficientă Islandă la pauză, în urma altui penalti, Ungaria, cu un joc foarte bun şi o posesie năucitoare, egalează în ultimele minute, evită în ultima fază a meciului înfrângerea şi cu 1-1 s-a instalat pe primul loc în grupă. Meciul cu Portugalia, în ultima etapă, va fi unul încins.
Vedetele: Gareth Bale a strălucit, a dat 2 goluri în 2 meciuri. Luka Modric n-a terminat al doilea meci, accidentat, dar a dat un gol în primul. Ibrahimovici a centrat pentru autogolul suedez, al egalării şi cam atât. Rakitic a dat şi el un gol cu Cehia, Lewandovski a dezamăgit, la teutoni primează echipa. Dar cea mai mare dezamăgire a fost până acum Cristiano Ronaldo. Care n-a reuşit nici un gol în faţa a douăechie totuşi modeste. Încât prestaţia aprape anonimăa lui Pepe a fost trecută cu vederea. Spania continuă să se confunde, ca jc, cu Barcelona, Iniesta e un dirijor magnanim. Dar ca sumă de individualităţi, Real e echipa cu cea mai amplă reprezentare în cel puţin 3 naţionale: Ţara Galilor, Croaţia, Portugalia. Ce păcat că Benzema n-a fost cooptat în echipa Franţei!
Revenind la violenţele urbane şi, iată, chiar e stadion, cee ace plasează frumoasa echipă a Croaţiei în ipostaza riscantă de a fi exmatriculată din turneul final la următoarea acţiune a aşa zişilor suporteri, să precizăm că actualul preşedinte al federaţiei croate de fotbal e fosta vedetă din anii 90 Davor Suker.
Şi, dincolo de măsurile UEFA, iată că violenţa ultraşilor ruşi reverberează dincolo de fotbal. Iată un articol preluat de gsp.ro din lumea britanică:
http://www.gsp.ro/international/euro-2016/anunt-socant-guvernul-britanic-crede-ca-putin-a-stat-in-spatele-huliganilor-rusi-de-la-euro-sunt-indivizi-care-poarta-uniforma-implicati-intr-un-nou-razboi-hybrid-481286.html

La capătul zilei a zecea grupa A şi-a încheiat meciurile. Franţă a remizat tactic cu Elveţia, 0-0, iar al o sutălea meci al lui Iordănescu la cârma echiei naţionale a fost un eşec lamentabil. Albania, care nu ne mai bătuse din 1948 (sic), cu jucători din diviziile inferioare italiene, dar cu o determinare care face din Islanda o echipă de salon, ne bate cu 1-0. Că aventura României la Euro se încheie e una, ca se încheie ruşinos, decontând o incredibilă serie de erori manageriale e alta. Dar timpul analizei va veni şi e treaba altora.