Mai tot anul ăsta am bătut capu’ că am vechime în meseria de suporter peste 56 ani. Prin forţa lucrurilor, audienţa-mi trece printr-o fază de îngustare. Care poate fi un pas natural către extincţie sau o gâtuitură spre încă o baltă, poate spre încă o boltă, nu asta mă procupă acum. Oricum nici un interlocutor n-a taxat aerul vag parodic, cu deloc ascunsă conotaţie autoironică, al expresiei. Cu trimitere la poanta unui witz deja foarte vechi: nah, dă-l în… mumă-sa, şade aicea de peste 2050 de ani şi nu ştie un’e-i gara?
Ochii în meseria mai cuprinzătoare de spectator de pe tuşă al fenomenului sportiv i-am deschis brusc. De la o pagină a săptămânanului Magazin, cu Pele, la 18 ani, declarant cel mai bun jucător al proaspăt încheiatului turneu final al campionatului mondial de fotbal. Suedia 1958. Vara. Acum e iarna lui 2014 şi Pele, 74 de ani, e în spital. Iar fiica sa contrazice presa, care citează medici, speriind lumea.
Un an mai târziu două săptămânale de sport, pe hârtie de ziar, fuzionau într-un mensual sepia, model Miroir Sprint. Care revistă franceză habar n-am cum ajungea în acea văgăună intramontană. Cucerea o semnătură. Atunci tânără: Ioan Chirilă. Mai întâi portrete de fotbalişti. Reportaj sub bară, cu Ion Voinescu, zis Ţop, Reportaj în careu, cu Tache Macri. În 2014 apare, în Gazeta sporturilor, o notiţă despre doi octogenari. Grecul stabilit în Franţa îi mulţumea colonelului în retragere stabilit la Bucureşti pentru un exemplar tipărit al Gazetei, trimis cu poşta. Se mai închidea încă un cerc. Dublu. Eu nu mai cobor să-mi cumpăr ediţia tipărită, m-am abonat la versiunea online a acesteia, format ziar (avantaj faţă de incompletul gsp.ro, dezavantaj că e imagine, noneditabilă, nu poţi da cuiva adresa unui articol exclusiv print. Dar nu de soarta presei e vorba acum.
N-a ţinut mult seria de portete. Dar a început altă serie. De copii. Un soi de amintiri despre viitor. Mai deştepte decât ale lui Erich von Däniken. Bibi Moiş, la 7 ani, avea să ajungă campioană naţională la patinaj la vârsta cuvenită. Peste ani. Altă copertă. Seducătoare în sine, dar şi decont al ochiului care vede prin timp. Gigi Tătaru. Puşti atunci, fratele încă nici junior al extremei stângi a fostului mare CCA, din 56. Încă jucător activ şi la naţională, prinzând şi noul nume al echipei, acum deja străvechi. Fie ambii fraţi odihniţi. Gigi Tătaru care l-a făcut să tremure pe Felix, portarul campioanei mondiale din 70, o Brazilie în care mai juca Pele. Gigi Tătaru care a debutat puţin înaintea lui Iordănescu, cu care făcea, la începutul anilor 70, un cuplu mai subtil decât Niki Dumitriu – Puiu Ionescu. Om de afaceri în Grecia – primul, care debutase în Vale, în iarna lui 62, înnebunind tot raionul. Până s-a aflat cum îl cheamă toată lumea-i spunea Pele doi. Iar vine de se leagă…
Şi alt copil, pe copertă. Fratele tenismanului de Cupa Davis Costică Năstase. Fie şi ăsta odihnit. Iliuţă. Mai tânăr ca mine cu câteva săptămâni. A adunat aşa de multe biografii publice, care mai de care mai aiurită, că desfid pe cine şi-ar aduce aminte de coperta pe care i-o făcuse regretatul nea Vanea atunci, la cumpăna deceniului pe care viaţa literară avea să-l numească obsedant. Abia peste 7-8 ani aveam să-l văd cu Santana, în aceeaşi cupă Davis, în sesiunea de vară a anului doi bis…
Au fost coperte de revistă sepia şi cu alţi copii, puţini totuşi, care aveau să devină campioni, eu numai pe ăştia 3 mi-i amintesc.
Voiam o introducere de 2-3 rânduri şi a ieşit ditamai remember. Fie. Există texte docile, care se încheie când vrea autorul, există şi texte care se termină când vor ele. Cu nasul prin tenis dădusem, însă, între cele două momente Iliuţă, într-o carte, de acum, a aceluiaşi Ioan Chirilă, în care făcea un portret solar al regretatului Gogu Viziru, care a fost înainte de Ţiriac. Care a fost înainte de Năstase. Care a fost… Un portret culminat sub soarele Egiptului. Ţara zeului Ra. Tot în Cupa Davis.
N-aveam cum să-l văd jucând, pe terenul de fotbal, pe Gyussi Baratki. A strălucit în anii 30. Dar am prins ultimii ani ai lui Ciala. Iosif Petschovschi. Despre urmaşii lor, altă data. Poate. Acum e vorba de jucătorii de tenis. Am început cu ştirile despre Gogu Viziru, care juca la dublu cu fratele său geamăn Marin, nu mi-a plăcut Ţiriac, avea ochi albaştri. Nici acum nu mă omor după el. Sigur, nu pot să nu-l respect. Avem nevoie de repere. L-am aşteptat, apoi admirat şi iubit pe Iliuţă. De-aş fi avut vârsta secolului, mi-ar fi displăcut Rod Laver, l-aş fi respectat pe John Newcombe, mi-ar fi plăcut Ken Roswell, m-aş fi lăsat vrăjit de Pancho Gonzales. L-aş fi respectat şi pe Fred Perry şi l-aş fi savurat pe Jean Borotra.
De la Iliuţă mi se tage că m-a distrat Connors, că am încercat să-l înţeleg pe Stan Smith şi cred că am şi reuşit, într-o anume măsură, că m-a plictisit Ivan Lendl, m-a amuzat (ceea ce nu-i chiar totuna cu distrat) John MacEnroe. Apoi am… supravieţuit, în sens cosaşian, ca spectator de tenis, cu tipleta americană Andre Agassi – iranian, Michael Chang – chinez şi, poate paradoxal, cel mai tare dintre ei, grecul Pete Sampras. După care am încetat să urmăresc tenisul. Spre deosebire de bătrâna mea mamă, fie şi ea odihnită, care altă distracţie nu mai avea. Şi care ţinea cu Gustavo Kuerten. O necăjeam că, aşa absent din faţa televizorului, singurul pe gustul meu era Roger Federer.
Au trecut destui ani de atunci. Continui să nu mă mai uit la tenis. Dar tot Roger Federer e singurul care-mi place. Şi îmi permit luxul să-mi displacă rivalii lui. Toţi. Cel mai mult nu-mi place sârbul. Singurii sârbi care mi-au plăcut, cât de cât, s-au dovedit a fi… croaţi. E foarte incorect politic. Ei, şi? Dacă nici afinităţîle elective nu le eliberăm de corectitudinea politică, dacă ne lăsăm fasonaţi de ‘mneaei, se duce drakkului giudeţu’…
Aşa că nu vă miraţi că am urmărit, în direct, meciul cu care bătrânul Roger Federer a oferit Elveţiei Cupa Davis. După ce mâncase bătaie în prima zi. Şi după ce făcuse dublu cu Stan(islas) Wawrinka. O mica şansă sa-l urmăresc, dacă m-aş decide să mă întorc puţin la tenis.
Ţine-ni-l, Doamne, în viaţă, nouă, suporterilor fără vârstă, pe Pele, nemuritorul…
Related Articles
No user responded in this post