Ochii de peruzea mă priviră cu ceea ce părea un inceput de inţelegere. Mi-am amintit că, de fapt, nu-i ştiu titlul. E o “De-a lungul, in comuna…” drakku ştie care, o cânta odati Pavel Tornea la oboi şi am făcut, altă dată, din ea, leitmotivul unui spectacol- feerie, intitulat “Du-te, dorule, du-te, călătorule”. Dar […]