Toată lumea ştie că Rudyard Kipling e autorul poemului “If” (Dacă). Dar scriitorul nu se putea rezuma la un poem. A scris multe nuvele, de romane nu ştiu. Se ştie ca a fost unul din susţinătorii ideii ca regina Victoria, a aGliei, să primească titul de împărăteasă a Indiei, punând bazele Imperiului Britanic.
Printr-o coincic-denţă lipsită de semnificaţie, în acelaşi an, Jules Verne, publica, la Pasis, în programul editurii Hetzel, romanul “Insula misterioasă”.
Dar să revenim la nuvelele lui Rudyard Kipling. O selecţie dintre cestea au făcut obiectul unei traduceri româneşti în anul 1978, la Editura Univers, în traducerea a nu oricui, ci a lui Nicolae Steinhardt (care atuncu era Monahul Nicolae de la mânăstirea Rohia).
Subiectul acestei postări e această ediţie. De fapt voi trata doar câteva din aceste nuvele.
Tilul volumului, iar prima nuvelă e eponimă, este “Domnia sa, prea cinstitul elefant”. Acţiunea se petrece, evident, în India, unde se ştie că scriitorul a trăit destui ani, pentru a fi unul dintre suporterii ideii de care am vorbit mai sus.
Eroul acestei prime povestiri e un soldat englez aflat in campanie in India, care se împrieteneşte cu un elefant furios, il stăpâneşte, explicând celor care aistă la ciocnire că alefantul cu prinina se simţise jignit de faptul dea fi fost pus să tragă un tun de câmp, ceea ce nu era de demnitatea lui. Pesteun timp soldatul e internat într-unspital de campanie, iar o întregă coloană militară era blocată într-o trecătoare. Vine zvonul: eaici cineva care e prieten cu elefantul care blochează trecerea prin trecătoare? Soldatul foarte bolnav,e dus în capul coloanei, elefantul îl reunoaşte, coloana trece, iar el se întoarce la spitalul de campanie.
Voi sări peste următoarele 2 nuvele. A patrase intituează “Omul care a vrus să fie rege”, pe care o consider cunoscută deoarece după ea s-a turnat un film, cu Sean Connery, iar scriitorul însuşi e disimilat în personajul care relatează întămplarea la pesoana întâia.
“O şedere silită” e o nuvelă maii amplă. Un american implicat, ca toti americanii bogaţi, în afaceri. O cădere nervoasă îl face să peregrineze prin Europa, alături de soţie. Ajung, la recomandarea unei totarăşe de drum, în Anglia. Desigur, scriitorul cunoaşte foarte bine ţara natală. Mediul e descris cu mult humor. Un bogătaşbrazilian e rejectat de comunitatea locală, personajele sunt pitorreşti, iar în dinal perechea americană decide să se stabilească pe acea proprietate care cuprindea 5 ferme. E un alt kiplnig, nu mai puţin fermecător.
Vom mai sări o tură, pentrua ajungela cea mai amuzantă nuvelă: “Satul care-a hotărât prin vor că pămmântul e turtit”. Nu are sens să dau amănunte, nu te poţi opri din râs în timpul lecturii.
Nu voi alege din restul doar două texte: “Mormântul strămoşesc” in care 3 generaţii de ofiţeri servesc în armata indiilor, iar a treia generaţie, cu nume identic cu al bunicului său, finalizează acţiunea, pe mormântul respecitvului bunic.
Nuvela care m-a impresonat însă, e intitulată “Băiatul din desiş”. Un copul din apropierea londrei are un vis repetitiv. La vremea sa, după educaţia cuvenită, absolvă academia militară de la Sandhrst, pleacă să-şi facă datoria în India, dar visul repetitiv îi revine. După ce ajunge maior, capătă un concediu de un an. In familea sa e invitată do doamnă care are o singură fiică. Evident maiorul Cottar (acesta e numele personajului) nu-I dă tinere nici o atenţie. Până ce într-o seară, csnd se întrorceade la pescuit şi se pregătea să se împrace pentrucină, aude un cântec. Nu putea fi decăt tănăra. Dar… Versurile trimiteau la povestea repetitivă din vise. Da, fata nu ştie, îşi spuse eroul.
A doua zi renunţă, spre dezamăgirea tatălui său, vechi ofi ter şi acesta, la o conferinţă pe subiecte militare, laLondra şi I ivită pe tânărră la o plombare călare. Tinerei îî fi greu să-l refuze, dar nu era propriuzis încântată. Eroul alege bine momentul pentru a smulge temărurisirea că şi fata avuses, toată viaţă, acelaşi vise.
Oare cum o să te văd mâine, pe limină? Da, tu esti băiatul meu din desiş şi te cunosc dintotdeauna…
Romantism? Ei şi ce? Aflâm că obiectvul scriitor englez a putut scrie şi aşa ceva. E o probemă ca aimpresionat un citiror?
Ultimele două piese sunt fără haz.
Acest volum m-a însoţit în vacanţa anului 1978. Cumpărat la sigestia unui prieten.
Pentru a va pliciti acum, am recitit întregul volum.
08.06.2026
No Responses