CÂTE CEVA DESPRE… TRĂDARE

CÂTE CEVA DESPRE… TRĂDARE

Pirueta PNL din ultimele 3 zile stimulează un exerciţiu de memorie. Cred că deţine recordul în materie de joc de gleznă. Cel puţin după 90^*. Aşadar:

Încă din 90, din PNL reînfiinţat legal în decembrie 89, se desprinde aşa numita aripa tânără. 4 lideri din generaţia acum senectă, atunci chiar tineri. Dintre ei, Dinu Patriciu (acum scos din joc, în plan biologic) şi Kuki Tăriceanu. Cum acesta din urmă e fiul adoptiv al lui Dan A.Lăzărescu, principalul corifeu al partidului reînfiinţat, care prinsese calitatea de membru până în 44 şi puţin după, mişcarea fu percepută că o trădare. Mai ales că bătrânul Lăzărescu îl introdusese pe fostul manechin în politică.

După ce primul guvern nonprovizoriu, susţinut de parlamentul ales în duminica orbului (20 mai 90), cu statut de constituantă, cade victima mineriadei din septembrie 91, dizidenţa “tânără” din PNL colabrează la susţinerea guvernului interimar Stolojan. Cu partidele istorice în opoziţie.

În 92 preşedintele de atunci, Radu Câmpeanu, fie odihnit, vine cu ideea absurdă “regele Mihai candidat la preşedinţie”. Ceea ce compromite pe loc partidul.E adevărat că moştenitorul tronului bulgar a fost o vreme, în anii 90, premier, dar asta nu era o flagrantă contradicţie în termeni. PNL nu se mulţumeşte cu atât şi refuză să intre în alianţa de opoziţie numită Convenţia Democrată. Candidează singur şi nu intră în parlament. Din cdr face, însă, parte aşa numitul PL93, coterie de avocaţi, care-şi joacă rolul onest.

Cam la fel în 96. PNL în afaraCDR, PL93 înlăuntru, susţinând cele 3 guverne: Ciorbea, Radu Vasile, fie odihnit şiIsărescu.

Dispersarea forţelor antiiliesciene din 2000 duce la exctincia ţărăniştilor^**. Să nu uităm scindarea FSN, în primăvara lui 92. Facţiunea Roman, asociată cu instoricul PSD al lui Sergiu Cunescu, fie şi el odihnit, în USD (siglă preluată fără succes de actuala majoritate), colaboraza la susţinerea guvernelor precizate mai sus. După ce Traian Băsescu îl doboară pe expremierul Petre Roman de la conducerea facţiunii sale noniliesciene, a FSN şi-i schimbă numele în PD, pică la 8% şi lunecă spre desfiinţare. Dar, în 2003, se formează alianţa D.A. în opoziţie cu guvernul Năstase. PD e salvat de un PNL condus, atunci, de Stolojan. Totuşi alianţa obţine cu 3 locuri mai puţin decât PSD, noul nume al facţiunii Iliescu. Traian Băsescu, ales preşedinte în turul 2, la mustaţă, împotriva lui Năstase (cu voturile PRM!), forţează foştii aliaţi ai iliescienilor, id est partiduleţul de buzunar al antenelor, numit atunci PUR şi pe cel maghiar (care, din 96 e aproape mereu alături de majorităţi) pentru a-l instala ca premier pe Kuki Tăriceanu, atunci preşedinte de conjunctură al PNL, după retragerea dramatică a lui dragă Stolo.Înţelegerea era ca guvernul să-şi dea demisia, câtă vreme erau pe val, pentru ca, provocând anticipate, să scape de partide balama şi să guverneze de fapt Băsescu, cu reinstalarea lui Stolo la cârmaPNL. L-a subestimat pe premier, pus acolo ca docil. Care, sfătuit de foşti prieteni comuni cu atunci preşedintele ţării, realizează imposibilitatea constituţională de a fi demis fără voia lui. Combinaţia cade, Băsescu se isterizează şi ameninţă, în spatele uşilor închise, că dacă PNL nu-l repune pe dragă Stolo în frunte, îi va distruge.

Şi iată că e pe punctul, abia acum, să-şi realizeze scopul. Aservindu-şi un PNL, care e pe punctul de-şi pierde identitatea.

Dar să revenim la rememorare. preşedintele de atunci încearcă să-l atragă pe patronul antenelor (după ce-l umilise public, nimica nou, imediat după ce forţase constituţia, conform spiritului căreia în decembrie 2004 ar fi trebuit să numească un premier dat de PSD) pentru a doborî guvernul prin moţiune de cenzură. E refuzat, ajunge la suspendare. rău gândită, avea încă popularitate, nu-şi dăduse arama pe fată în public. Kuki rezistă, după ce-i remaniase pe miniştrii băsişti, cu sprijinul tacit al PSD şi formaţiunea maghiară. Ducerea mandatului până la capăt ramâne o performanţă politică, dar, deşi fu răspunsul tactic la atacurile din ce în ce mai violente ale preşedintelui, combinaţia politică a fost, formal şi în valoare absolută, o trădare. Încă una.

Mandatul se termină în ultimul an de boom economic. Aura de înşelat a partidului băsescian, ţinut la cald de disciplinatul atomic Boc, îl aduce pe locul 2 atât la europarlamentare cât şi la parlamentarele naţionale. Emomentul să amintim că PSD, sub diferitele sale denumiri, indiferent de sentimentele publicului, s-a situate mereu pe primul loc, cu un procent prea puţin variabil. Băsescu speculează abil ambiţia “prostănacului”, ajuns lider PSD, după trecerea (niciaia kaşer) în rezervă a bătrânului Ilici.Viitor contracandidat la prezidenţialele din 2009, cel poreclit prostănacul. Contracandidat pe care avea să-l învingăprin mânăriile din 3 capitale europene, care au făcut diferenţa în afara ţării.Apoi manvevrează un guvern ce reunea, pentru doar un an, facţiunile FSN. cu o majoritate impresionantă: 75%. Cu 9% mai mult decât euforicul procent atins în duminica orbului! Doar un an…

Dar să nu trecem prea iute peste acele prezidenţiale. Sociologul Alin Teodorescu spunea, pe sticla, de curând, că în România nu se poate câştiga preşedinţia pe bune decât dacă se aliază 2 bazine electorale din 3, la turul 2. Ei, aici e aici. PNL, trecut în opoziţie, cu un şef de partid învins surpinzator de un lider mărunt, fost ministru la sport sub CDR,Antonescu pe numele său. Al 3lea candidat. Dacă votanţii PNL ar fi susţinut in corpore, sau batăr în majoritate semnificativă, cum le cerea condiţia deopoziţionişti şi ţinte ale lui Băsescu, de partea adversarului acestuia, scorul aritmetic ar fi fost covârşitor în defavoarea preşedintelui în funcţie.Insurmntabil prin mânării în afara ţării. Abia sub imperiul mişcării începută cu numai mult de 3 zile în urmă, care, pe oră ce trece, se învederează calculată în laboratoarele de la Cotrobar demultişor, ne face să ne punem întrebări. Aritmetic e perfect posibil ca atunci, în decembrie 2009, o parte din mereu dezbinaţii lideri liberali să-şi fi îndrumat discret votanţii să torpileze aşteptata alianţa antibăsistă, punctuală şi conjuncturală. Justificată politic de tratamentul la care Băsescu supusese PNL timp de 4 ani şi jumătate.

Să fi avut Antonescu un gând ascuns când, calchiind mişcarea din 2003, a făcut alianţa antibăsistă din 2011? Nu-i imposibil. Nu i-am crezut, în nemernicia naivităţii mele, pe cei cu fler mai fin ca al meu, care-mi atrăgeau atenţia lipsei de caracter a candidatului stabilit de alianţaUSL. Oricum acum e clar: misiunea de cârtiţă a dlui Sorin Frunzăverde, demisionat din poziţia de vicepreşedinte al partidului băsist (care absorbise prima aripă băsistă, prmomoţia Stolojan-Valeriu Stoica, la rândul ei cârtiţă în PNL, plus oportunişti), părea o excelentă achiziţie. Dar iată că a fost artizanul trădării ALDE şi trecerii la un PPE în pierdere de viteză. Cea mai recentă ştire, la ora postării textului de faţă: dl Frunzăverde înregistrase, încă din decembrie 2012, pe şest, în aburii victoriei electorale antibăsiste, la OSIM, 4 (patru) denimiri pentru viitorul şi acum prezentul partid rezultat din fuziunea dintre victimele lui Băsescu şi unele acestuia. Care, dacă nu se trezesc destui liberali până la congresul de peste o lună, ar desăvâşi victoria istorică a lui Băsescu şi dizolvarea de facto a ultimului partid istoric.

Să încercăm o paralelă. Din destule posibile şi identificabile. S-a bănuit, în 1996, că partidul-stat, continuator atunci al pcr, făcuse o mişcare de retragere strategică, anticipând posibila intrării ţării în încetare de plăţi, pentru a lăsa problema opoziţiei. Nu-i de neimaginat ca grupul ce părea adversar ireductibil al aripii iliesciene, id est cel al lui don Pedro, să fi adăpostit un grupuscul de cârtiţe, cu misiunea de a sabota din interior guvernele Convenţiei. Rolul principal avându-l maestrul brevetat al declanşării şi soeculării conflictelor. Ghici, ciupercă, cine? Dsigur, nu suntem neapărat adepţii teoriei conspiraţiei. Dar ne situăm mai departe de contestarea de plano a acesteia. În căutarea permanent de conexiuni, tablouri coerente, mecanisme socio-politice sesizabile rational. În ipoteza de lucru schiţată mai sus constatăm că, la momente diferite, cele două aripi ale FSN, acel mare partid vopsit social-democrat gândit de Gorbaciov, ca înlocuitor al partidelor comuniste din ţările satelitare, vor fi desăvârşit misiunea naturală de a desfiinţa partidele istorice resiuscitate de parade la năpârlirea din 89-90. Actualul PSD va fi “ajutat” PNTCD să dispară, în 2000, după ce absorbise PSD-Cunescu, actualul PDL va desfiinţa PNL. Dacă…

Revenind la rememorare, se pune întrebarea cum a aruncat Băsescu PSD de la guvernare imediat după victoria mânărita din 2009? Tot prin trădare. Prin şantajarea unui grup din PSD. Care a răsturnat majoritatea, în favoarea nenumăratelor guverne BOC.Hm… treci la loc…

Numai că cine a trădat odată va mai trăda. Acelaşi grup al generalului de izmene a contribuit la doborârea, acu’s 2 ani, a guvernului “unguent”. Şi care, acum, acordă un sprijin nesigur PSD la guvernare.

Concluzia: s-a trădat mult. Grupul generalului de izmene a trădat de 2 ori şi e posibil să mai trădeze, dacă va avea ocazia. Minusculul partid balama al antenelor, cel care, de fapt, declanşase actuala criză, basculând de la alianţa cu PNL la cea cu PSD, în condiţi despre care avem o ipoteză bazată pe interpretarea raţioanlăa ştirilor pe surse, a cărei explicitare ar face ilizibil textul actual, e, tocmai din cauza acestotr ipoteze, la fel de nesigur. S-a trădat mult, după 90.Dar nici pe departe de atâtea ori cât a trădat PNL şi diferitele sale facţiuni. Căci, aşa cum dădeam de înţeles şi plecarea către partidul băsescian a cârtitelor Stolo-Valeriu Stoica tot trădare a fost. Chiar dacă a adunat la olaltă cârtiţe cu oportunişti.

Nota bene: iată cum introduce dl prof. univ dr. Bogdan Suceavă, scriitor roman, distribuirea textului postat de mine pe peretele personal Facebook, text aflat la baza celui de mai sus:

Dl Munteanu scrie câteva dintre lucrurile la care mă gândeam eu în autobuzul 131. Cel mai enervant lucru în politică e memoria…