CULOARE PENTRU SUBLINIERE

Horia Gârbea însăila, într-o cronică, constatrea că se scrie foarte mult. E o realitate. Nici pozitiva, nici negativă. Daca nu cumva şi una şi. Alta. Niciodată n-am făcut referiri explicite în cronicile cu care am contribuit la pânza de păianjen a primului feed back la minuscula postaţă ce-mi parvine din ce se scrie. M-am mulţumit să decelez feed back-ul discret la feed back-ul meu. Ca un semn masonic, daca metafora e acceptabilă.

Irina Lazăr a debutat în 2016, cu volumul de poezie Fragment de joc. Produs al editurii clujene Grinta. Debut încununat cu 4 premii. Capitolul intitulat Poezii de dragoste cultivă o lirică senzualistă drapată în limbaj de o violenţă artificială. De-a lungul textului frecventa roşului creşte. Ca culoare invocată, ca obiecte/materii, e.g. sânge. Autoarea pare să-şi pregătească astfel, cumva, al doilea volum. Subliniază-mă cu roşu. Încredinţat editurii bistritene Charmides. Apariţie 2019. Volum girat de consacratul poet, tot clujan, Ion Mureşan: Irina Lazăr reuşeşte, în Subliniază-mă cu roşu, să să împace neliniştea cu limpezimea.  

Şi acest al doilea volum are tot 2 capitole: Geometrie plană şi Geometrie în spaţiu. Cumva sonul e asemănător primului volum, marca personală e definită. Dar scriitura e mai şlefuită. Poemul care dă titlul volumului e reprezentativ pentru conturarea stilului personal:

În fiecare zi îţi flutur dezmăţul meu

De molie întoarsă pe dos

Renasc şi mă ascund în codrii blasfemiei

Salivez după farfurioarele cu fructe expuse onctuos

Între două bătăi de gene

Sunt amanta ta de fiecare zi, sunt distrusă sistematic

De emoţii puerile

Noaptea când îmi strâng la piept puterile

Constat că sunt mai tari ca apa

Subliniază-mă cu rosu

Şi adu-mi capul mai aproape de spânzurătoare.

De altfel, poemul e rezumatul perfect al ambelor volume.

Ambele capitole sunt brăzdate cu poeme quasiomonime. 10 cu titlul Masochism în primul capitol respectiv 6 cu titlul Jurnal de pe Pluto într-al doilea. E nevoie de o lectură atentă pentru a aprecia măsura în care cele 10 titluri diferă, la nivel de nuanţă, în sensul unei anume acoperiri în sensul conţinutului. Aş ezita să dau un diagnostic pozitiv. Mai degrabă impresia depinde şi de bunăvoinţa cititorului. În ce priveşte cele 6 jurnale de pe Pluto limbajul şi chiar atmosfera justifică mai decelabil titlurile.

Ambele volume se ditesc cu placere. Cel recent cu mai multă. Iată dece socot că e preferabil să las libertatea maximă cititorului, economisind consideraţii punctuale. E evident să scrisul Irinei Lazăr are o peronalitate distinctă, conturată. Ce-o lipseşte totuşi e forţa. Muzica poeziei sale e scrisă în tonalitate minoră. Nu izbeşte cu pumnul în tabela de marcaj, dacă o metaforă fotbalistică e acceptabilă. Dar are, fără îndoială, un farmec lipsitde echivoc.