DOUĂ DOCTORATE

Un doctorat e o sărbătoare! Exclamaţia aparţine unei colege de secţie, cercetător ştiinţific, congeneră. Era pe vremea antedecembristă, în care nu totul era demn de înjurat. Ce puţin un doctorat însemna ceva. Mai ales că, din anumite motive, pe care nu le explicitez, susţinerile se răriseră.

Mi-am adus aminte de marea vorbă a colegei mele la exact atâţia ani după 89 când un doctorat ca  eveniment ştiinţific, însemna ce însemnase, deşi pe arii largi îşi pierduse din ceea ce am putea numi, metaforic, titlul aliajului. Id est procentul de aur.

Fusesem invitat la susţinerea tezei dnei Clementina Lucia Gheorghiu. Tot congeneră, colegă însă de institut. Reprezenta altă secţie, daar una înrudită. Baza comună fiind chimia şi tehnologia polimerilor.

Cres că eram singurul reprezentant al altui departament înrudit. Dar cunoşteam, prin forţa lucrurilor, pe toţi membrii comisiei de doctorat. Veniţi de la ceea ce avea să fie redenumită Universitatea Politehnică, centrul (viitorul institut) de chimie organică C.D. Neniţescu etc. nu chiar întâmplătot cu toţii congeneri. Colegi de promoţiei ai doctorandei. Ca outsider, imi pot permite să apreciez, o promoţie de elită.

Invitat, de către doctorandă, să adaug unul la zecile referate personale, valorificasem o snue informarea asupra conţinutului lucrărilor sintetizate în teză. Deoarece încă fin 90 colaborasem cu cercetători biologi din institute de profil. Ceea ce constituise un anume background comun.

Dar teza era cu totul altceva. Probabil referatul meu sr referea la conţinutul ştiinţific al tezei. Dar, la 26 de ani de atunci şi între zrci de alte referate de gen, en n-am pretenţia de la mine să rezum acum acel referat. Să rezum tabloul sintetizat acum de fosta colegă şi prietenă ar fi caraghios şi ar face inuti demersul de faţă;

Soluţia rezonabilă e să sugerez conţinutul ştiinţifi  zl z ele t4eze prin însăş lista colegilor ei de promoţie caare au onorat sărbătoarea acelui doctorat cu prezenţz lor în comisia prtocolară. Ei fiind cei care, de factto, îi acordaseră acolada titlului academic.

Cuvântul de departe cel mai meritori a fost rostit de un persnaj strălucit cu o istorie pe măsură. La absolvires promoţiei tutuor, magstrul (C. D. Neniţescu),  în ultimul său an de viaţă, îl alesese de pe lista absolvenţilor, urând caa restul lovurilor să fie completate ordinea mediilor.

Te aşteptai să-şi exprime personalitara.

A făcut-o.

Aici avem material pentr douăteze

Numele lui era Filip. Pierre Filip.

Şi, dincolo de pecetea ce înnobilă doctoratul Luciei Clementina Gheorghiu, era cel mai rafinat    pntributor la Cenaclul Joc Secund.  Prevăzut ş cutremurul din 77.

Am uitat la ce distanţă am participat, în aceeaşi toamnă a lui 1987, la doctoratul unei atunci asistente la politehnică. La artea de chimie anorganică se adăuga un capito; dens de ceea ce azi numim Inteligenţă artificială. M-am socotit indrituit să folosesc formularea lui Pierre. Cumva teza doctorandei era juxtapunerea a două discipline. Prfesoara, care, ca decan, conducea comisia de doctorat s-a enervat.m-a potopit cu o grindină de contraargumente. Cum de obicei în atari situaţii privesc, tâmp şi insolent, pe tavan, avui timp sa sesizez privirea aprobativă adoctorandei. Eram răsplătit.

Profesoara a ajus minstru. Unu din cei pe care i-m susţinut. Între timp, cât a fost decan, am avut nenumate meciuri pornind de la referatele mele. În care, c outsider în chimie, aveam spatiu larg de concluzii de ansamblu. Enervarea Dneaei începuse să ne amuze pe ambii.

Un an după participarea la cele două doctorate, am făcut pacee separată cu cei 28 de ani în acelaşi laborator. Peste încă juma de ani, la doctoratul noului meu manager general, am făcut un misto insesizBIL Şi acoperit de Dna profesoară. De susţinut o susţin şi-n ziua de azi.

Se dedică acest remember Dr. Clementini Lucia Gheorghiu, veche şi respetabil prieten