DUPĂ FINALĂ

A fost  sau n-a fost cel mai echilibrat turneu final al campionatului European? Rămâne ca analiştii să-şi facă meseria următoarea perioadă. Dar sigur ultimele 2 etape, semifinalele şi finala, au fost cele mai echilibrate din întreaga istorie a turneelor finale – la nivel European şi mondial. Căci la aceste ultime 3 meciuri, după 90 de minute, scrorul era 1-1. Acum, la cald, nu ştiu dacă s-a mai întâmplat vreodată aşa ceva. Dar e posibil să nu se fi întâmplat. Cum era vorba de ultimele două faze eliminatorii, învingtorii trebuiau stabiliţi pe teren. Şi mai interesant, ambele semifinale au configurat zone nu doar fotbalistice, ci geografice, culturale şi temperamentale. Italia – Spania mai era şi repetarea finelei europene din 2012. In plină epocă de supremaţie spaniolă (2008 campioană europeană, 2010 campioană mondială), Furia roja demola squadra azzurra cu 4-0. Acum, Chiesa deschidea, în minutul 60, scorul cu un şut à la del Piero, Alvaro Morata  egala în minutul 80 trecând de eternal Chillini, dar rata penaltiul decisiv de departajare. Apoi, ultimul penalty, transformat de Jorjinho, brazilianul provenit dintr-o familie de italieni, trimite squadra in finală.

În cealaltă semifinală am văzut primul şi singurul gol marcat din lovitură liberă (Darmsgaard, minutul 30). Albionul egalează repede (39’) prin autogolul lui Kjaer. Nu s-a ajuns la penaltiuri, din cauza arbitrajului. Atât centralul, cât şi sistemul VAR s-au lăsat păcăliţi de abilitatea lui Sterling, altfel cel mai bun dribler englez. Portarul dnez respinge penaltiul executat de Harry Kane, dar în faţă, căpitanul englez reia în gol. În finală, Anglia deschide rapid scorul (minutul 2). Centrarea cu boltă a lui Trippier e reluată pe colţul scurt de fundaşul Shaw, lăsat nemarcat. Ambele apărări se impun, ambii portari şi-au făcut datoria. Abia în minutul 67 stoperul de fier Bonucci egalează, la un corner. Italia domină repriza a doua. Spre finalul prelungrilor, antrenorul englez Southgate introduce 3 specialişti în executarea penaltyurilor. Paradoxal, aceştia ratează penaltiurile decisive. Rashford trimite în bară verticală, Donnarumma apără şuturile lui Sancho şi Saka. Pentru itlia au ratat Belotti şi, neaşteptat, Jorjinho.

Anglia a jucat prima finală după 55 de ani de la cea din 1966, când a luat, tot pe Wembley, singitalia aniversa singurul său titlu Mondial. Elisabeta a II-a era şi atunci regina Angliei. Iar pe 11 iulie Italia a aniversat 39 de ani de la finala CM de la Madrid (3-1 cu RFG) –  primul titlu postbelic şi al treilea în general. Primul şi până ieri singurul titlu european îl câştigase în 1968, la Roma: 1-1 şi 2-0 la rejucare cu Jugoslavia. A mai jucat 2 finale europene, ambele pierdute. 0-1 cu Franţa, în 2000 şi 0-4 cu Spania în 2012. Pe plan mondial, Italia a jucat finalele din 1970 (1-4 cu Brazilia), 1982 (3-1 cu RFG), 1994 (0-0 decis la penaltiuri cu Brazilia), 2006 1-1 decis in favoarea sa cu Franţa.