GAUDEAMUS, a 23-A EDIŢIE

Mass media a anunţat că ediţia prezentă a târgului de carte Gaudeamus e a 23-a. asta ar însemna că prima ediţia a avut loc în 1994. Aşadar eu, care credeam că prima ediţie a fost cu un an mai devreme, mă înşelam. Nimeni nu-I perfect şi nimic nu-I perfect. Tot ce mi-a rămas în memorie de la cee ace cred ca a fost prima ediţie e că l-am întit oe Grigore Vieru, fie odihnit. Şi l-am felicitt pentru un gest public făcut cu puţin înainte. Cela mai multe edituri văzute atunci, prezente în spaţiul editoral al acelor ani, au cam dispărut. Dar sunt sigur că am întâlnit Vremea. Pe care o ştiam ca producătoare în zna SciFi/fantasy/horror. Nu mai am acele cărţi. Dar Vremea mi-a devenit prietenă în timp. Prin 2007-2008 răspundeam de o rubrică de promovare editorial la LiterNt.ro. primeam de la edituri calupuri de 30,000 caractere grafice dintr-o carte, plus, daca exista, o mostră de aparat critic. Prefaţă, recenzie etc. dacă nu, căutam eu. Dacă nu găseam, plasamcartea, cu foto copertă, în semirubrica adecvată, iar dacă aveam adăugam la acest format o pagină cu aparatul critic afferent. Cu linkuri încrucişate. Urmărind Vremea, am ales-o ca sursă. Alături de altă editură. În rest primeam de la Răzvan Penescu, liderul portalului, material de-a gata. După ce m-am retras din echipa LiterNet.ro am dus colaborarea cu editura la nivelul maxim. Mi-a publicat şi lansat 2 cărţi. în cei aproape 10 ani de colaborare am dialogat cu 3 piariste, cum folclorul editral numeşte (apud Horia Gârbea) redactorele de profil. Toate 3 meritând bile albe.
Din păcate, în unica dupămasă de vizitat acum Geaudeamus, abia am trecut, cu respectful cuvenit, pe lângă editură. L-am ratat şi pe Horia, care avea lansări attractive, l-am ratat şi pe Daniel (Cristea-Enache), care-şi lansa, la Curtea Veche Publishing o nouă carte. Nu le poţi avea pe toate.
În aceşti 23 de ani am lipsit la doar 2 ediţii. La prima, când Cartea Românească a lansat Stalin, cu sapa-nainte, romanul lui Radu Ţuculescu, eram în spital. Era Bookfest, târgul geamăn. Am uitat în ce an s-au despărţit cele 2 târguri. Iar a doua oară acu’s 2 ani, când calendarul s-a modificat şi n-am prins de veste. La Gaudeamus.
În anii 90, când târgurile de carte nu aveau popularitatea de azi, fiecare ediţie îmi prilejuia revederea cu câte un personaj de elită. Nu mi-e teamă de termen. Tot atunci găseam cârw o bijuterie. Dau oar câteva exemple: prima ediţie a versiunii româneşti a best sellerului lui Simon Singh, Marea teoremă a lui Fermat, a doua ediţie a Dicţionarului Onomastic a lui Christian Ionescu şi mai ales prima ediţie a Teoremelor poetice a fizicianului teoretican, acad. Basarab Nicolescu – o carte cu totul inclasificabilă taxonomic, aceasta din urmă.
În anii 2000 participarea la cele 2 târguri devenise cumva o anexă a mediului literar online. Iar cu 4 ani în urmă mi s-au lansat 3 cărţi, la 3 edituri. Singurele lansări la care, de-a lungul celor 23 de ani, am particpat ca autor.
Cum spuneam, la ediţia ce tocmai s-a încheiat am ratat câteva contacte. Dar să vedem la ce am participat şi cu cine m-am mai întâlnit.
Dacă l-am ratat pe Horia Gârbea, cel puţin l-am prins pe Liviu Antonesei. În spaţiul unde, cu 4 ani în urmă, editura vremea lansa un buchet de 4 cărţi, printre care una a mea, am asistay la o sărbatoare junimistă. Nu e vorba numai de faptul că volumul de poezii Poemele din zorii amurgului, încă unul despre care Liviu Antonesei declară că ar fi ultimul, e produs de editura Junimea, ci de adunarea junimiştilor. Atmosfera de famiie e impresionantă, aproape că te imţi la casa Pogor, în alte timpuri. Simultan s-au lansat cele 2 volume ale octogenarlui Ştefan Oprea, Vârstele scenei. O parte dintre vorbitori i-au fost studenţi.
Dar despre poeziile lui Antonesei mai pe larg, cu altă ocazie. Deocamdată, să notăm că Alexandru Călinescu socoteşte, pe coperta a Iva, că titlul volumuui ar fi un discret oxymoron. Dacă tehnic e corect, sensul dat de autor (nu putem spune doar poet, e vorba de un literat multilateral) e precis. Căci subtitlul capitolului ce dă titul volumului e Poeme la şaizeci de ani. Dar pe mine rafinata sintagmă mă duce departe. La fraza cu care Winstn Churchill comentase prima debarcare aliată din războiul mondial, de la care s-au împlinit luna asta 72 de ani: Nu, nu e sfârşitul. Nici măcar începutul sfârşitului. E doar sfârşitul începutului. Totuşi, ponderea în volum sunt poemele filosifice cretane, rezultat al ultimelor 4 vacanţe anuale în insula Labirintului.
Eveniemntul subiectiv al zilei de viner 17 a fost întâlnirea în direct a nucleului grupului de colegi Fizică70, cu prilejul lansării volumului Tatăl meu. Schite de portret, al colegei care asigură coeziunea grupului. Începând de la întâlnirea de 40 de ani de la absolvire, din 2010. Autoarea semnează Silvia Şilaev Mateescu, subliniind numele tatălui său, pe care-l purta la vremea studenţiei. Pe 14 iunie 2016 s-a împlinit unsecol de la naşterea lui Gheorghe Şil(i)aev, fost director general al uzinelor mecanice Plopeni. Ocazie cu care în oraşul natal al colegei s-a dezvelit un bust şi s-a făcut o primă lansare de interes local a volumului.
Nimic mai firesc decât ca editura Ars Docendi, a Universităţii din Bucureşti, să-şi assume cartea şi s-o lanseze la Gaudeamus. E a şasea carte a editurii ce ne-a devent prietenă, după cele 3 cărţi ale promoţiei, ediţii îngrijite de colega autoare şi Şerban Georgescu. Acesta dn urmă a contribuit la volumul biografic cu procesarea pozelor, unele dintre acestea vechi şi foarte vechi. Dar şi cu sfaturi. Alături de aceste volume colective, care adună peste 1400 pagini editura a mai produs 2 romane ale colegei Milica Axinte Buciumi. Depre care am mai scris aici.
Volumul biografic are o structură oarecum prismatică, nu la fel de accentuate precum Rashomon, celebrul roman al lui Yasunari Kawabata, ci dezvoltând diferitele faţete ale personalitaăţii unui om emblematic pentru istoria românească a secolului XX: de la Tatăl şi bunicul la suporterul şî pescarul. Trecând, desigur, pe la capitolele profesionale. De fapt Silvia Mateescu sintetizeză, minuţios şi cu un ton marcat de căldură firească o cercetare pe care n-o pot numi decât arheologiă. O saga pe 5 generaţii, la intersecţia dintre documentar cu literatura memorialistică. Pentru noi, colegii, cartea are o valoare simultan subiectivă şi obiectivă, dar adevăraţii ei beneficiary sunt nepoţii şi stranepţii omului portretizat.
Să nu uităm a reaminti aici şi acum de carţile altor colegi, scrise şi publicate aceşti fertili ultimi 6 ani: romanul Ea, al colegului Carniol S. Adam, la editura Vremea şi insolitul volum mai muot sau mai puţin eteroclit, Câinind într-o viaţă de pât, al cuceritorului povestitor Nicolae Mazilu, la editura clujană Limes. Aceasta dn urmă un dagiu su generis la eria de cărţi de fizică oferite de autr împreună cu Mircea Porumbreanu. Am omis, oare, pe cineva? Dacă da, voi fi, sper, iertat.
În fine, din goana calului, prin aglimerarea târgului, am avut, înainte de a pleca spre casă, plăcerea întzirii simultane cu doi vechi prieteni: scriitorul şi editorul Michael Haulică şi criticul Cătălin Badea Gheracostea.
Ar fi fost perfect dacă editura Şcoala ardeleană ar fi relansat volumul În căutarea poveştii bis, a doua mea carte de cinema. Lansată în ară la Cluj, la Tiff. Dar mi-am orientat colegii către editură.