SALUT O ANIVERSARE

Subiectele pentru articolul de lunea se acumulează în ritm de mai mult de unul pe săptămână. Le mai amân, le mai uit, fiecare post real va fi câştigat concurenţa cu altele. Pentru luni 28 mai aveam cel puţin 3. Habar n-am când anume le va veni rândul. Căci azi voi saluta împlinirea a doi ani de când poeta, prozatoarea şi scriitoarea pentru copii Andrea Hedeş publică bijuteriile pe care le denumeşte cu modestie cronici de întâmpinare. Vreau să evit orice confuzie, întâmplarea că se referă, cu oacazia asta, la o plachetă în care sunt implicat, alături de 2 colaboratori cu ponderi egale, o socot strict conjuncturală. De când îi urmăresc cronicile, am navigat în amonte, citind cu savoare pe cele anterioare momentului descoperirii şi le-am urmărit apoi pas cu pas. Pe blogul autoarei şi pe ediţiile online ale periodicelor care-i găzduiesc acest înşir-te mărgărite lucrat în gherghef distilat şi parfumat. Aflând din sursă directă de această aniversare aş fi amânat orice subiect oricum, indiferent de cartea binecuvântată cu forţa delicată şi magică de recreere pe care autoarea o posedă.Chiar dacă s-ar fi referit, întâmplător, la un op al unui autor dezafin mie. Încât e important ca rândurile de faţă să nu frie considerate ca pledoarie pro domo, autopromovare sau orice altceva de genul ăsta. Nu voi spune un cuvinţel despre subiectul cronicii publicate azi pe blogul autoarei, pentru a mă asigura împotriva echivocului care mi-ar dinamita eşafodajul construcţiei care salută şi atât. Poate, cel mult, dacă slaba ţinere de minte nu mă înşeală, autoarea şi-ar marca cei doi ani de cronici, deliberat sau întâmplător, cu singura carte cu 3 coautori din portofoliul ei, deja consistent.
Nici despre cronicile autoare nu am de gând să scriu. Am făcut-o deja, ca cititor şi acum “execut aşteptarea”, ca să nu renunţ la jocul meu de-a folosi termeni militari, momentul potrivit ales de redactorul şef al periodicului pe care l-am ales pentru a propune o perspectivă de lectură asupra acestui brand literar deja definit. Mă limitez la a oferi publicului meu acces la această cea mai recentă cronică a doamnei Andrea Hedeş: http://andreahedes.blogspot.com/2012/05/mai-exista-bizoni-si-cei-care-i-vazura.html?spref=fb
Cei care încă n-aţi descoperit această grădină japoneză, o ikebana crescând din pământ, orchestrată ca şi cum ar fi aranjată cu mâna în vase din ritualul ceaiului verde (sic) şi mă refer la ansamblul cronicilor sun acelaşi brand, veţi avea o surpriză rezonantă cu vremea: cum plouă mai peste tot, cronicile pe care sunt sigur că le veţi citi, cum am făcut-o şi eu, în amonte şi î naval, vă vor aminti de poveştile lunii galbene după ploaie.
Odată, însă, cu demonstraţia independenţei acestui text de salut de subiectul particular al cronicii de ieri, aş duce detaşarea prea departe dacă n-aş însăila informaţia că, aceia dintre cititori care se simt interesaţi şi curioşi, n-au decât să comande online tripticul cu titlul citat la editura citată şi ea. Ramburs. Valabil pentru cititorii din ţară. Cei de peste graniţă sunt deconseiaţi să comande, căci shippingul costa de multe ori mai mult decât preţul modic al cărţii.
À bon entendeur, salut!