TENDINŢE ŞI CAUZE

Când o mişcare devine repetitivă, e susceptibilă de a fi considerată fenomen. Când fenomenul e identificat, i se caută cauzele. Sau circumstanţele în care se manifestă.
Fenomenul l-am observat demult. Spre ruşinea mea, nu i-am depistat cauzele. Încă. Dece spre ruşinea mea? Pentru că fui condiţionat tocmai pentru a sesiza fenomene şi a le căuta – şi uneori găsi – cauzele. Meseria trece, formaţia rămâne.
Care e fenomenul? De îndată ce apare o facilitate nouă în comunicarea internautică, se constaă o migraţie spre folosirea, cu precădere a acestei facilităţi. Abandonandu-se, în procent majoritar, cele anterioare.
Prima observaţie am făcut-o la apariţia aplicaţiei yahoo messenger. Care permite comunicarea scrisă în timp real. Precum pe vremuri, telexul. Adică teleimprimatorul. Tastai aici şi textul apărea practic instantaneu la Sidney. Cee ace nu era decât o facilitate comunicaţională în plus, susceptibilă de a fi folosită rational, a devnit, pentru un anume segment dintre utilizatori, modul preferential. Am avut interlocutori care mi-au devenit prieteni, cu care corespondam prin e-mail. Care atunci era singurul instrument. Şi care, imediat după ce a apărut yahoo messenger (sau după ce l-au descoperit) nu m-au mai apelat decât pe ym. Dar şi prieteni cu care continui să folosesc ambele modalităţi şi altele dezvoltate în timp în funcţie de necesităţi. De la caz la caz.
E-grupurile au apărut, ca sistem de protocoale soft, relativ devreme după e-mail. Un timp platfoma yahoo a avut monopolul. Într-un târziu au apărut şi googlegroupurile. Un segment, un procent din interlocutorii fiecăruia au început să dialogheze prioritar prin intermediul e-grupurilor. Modalitate echivalentă cu scrisorile dechise.
Dar să nu trecem prea repede peste e-grupuri. Ele sunt ab initio de două categorii. Tematice şi atematice. Cele tematice au apărut la început în mediile profesionale. De pildă e-grupuri de matematicieni. Sau de medici anestezişti. Din nevoi fireşti de comunicare intraspecie, dacă metafora e acceptabilă. Structura primelor e-grupuri permiţând acces aproape liber, treptat au apărut e-grupuri tematice neprofesionale. În urmă cu vreo 13-14 qni am dat peste unul intitulat greek-catholic. De limbă română, evident. Invazia aşa zisului spiritualism, de la începutul anilor 90, a generat o pletoră de e-grupuri tematice neprofesionale de gen. Curiozitatea m-a determinat să-mi fac o idee pe teren. Însăşi redacţia portalului LiterNet.ro a funcţionat, în perioada de maximă înflorire, pe care am avut şansa s-o prind, ca e-grup, fabricat de webmasterul portalului. Ce înseamnă e-grup? Un set de protocoale care face ca un e-mail adresat adresei e-grupului să fie receptat de toţi membri afiliaţi. Primul e-grup atematic pe care l-am întâlnit, cu 13 ani în urmă, provenea, la rândul lui, din divizarea şi recompunerea quasipermanentă a altor confrerii de gen, populate mai ales de românofoni extrateritoriali. Mai ales, dar nu exclusiv. Acesta însuşi (există şi acum, la limita morţii clinice) a fost sursa unui arbore de dizidenţe, care, cu o singură excepţie, şi-au dat duhul. Dar nu biografia e-grupurilor întâlnite e subiectul, ci fenomenul migrării diferentiate. Ei, bine, am constatat, mai puţin intens, dar manifest, aceeaşi migrare diferenţiată. Unii nu mi se mai adresau decât prin intermediul e-grupului, asta după ce înainte de a fi membri, cu alţii comunicarea se repartiza la fel de raţional precum între e-mail şi ym.
Habar n-am care reţea de socializare a apărut prima şi nici câte sunt. Am reţinut doar ştirea că Bill Gates şi-a închis la un moment dat contul pe facebook şi foloseşte twitter. N-am analizat dedesupturile mişcării, dar intuiţia îmi spune că n-ar fi exclus să existe. Invenţia lui Mark Zuckerberg pare planta cea mai viguroasă dintre cele care cresc pe acelaşi ogor. Relaţia cu instagram etc e, adică, de natură ecologică. stricto sensu. de luptă pentru existenţă pentru aceleaşi resurse.
Dintre reţelele de socializare se distinge Linkedin, care e cumva rezervată profesionalismului. Sau laturii profesionale a membrilor, care se pot înscrie liber. Ceea ce face obsolete e-grupurile tematice profesionale. Într-un fel e singura inovaţie reală în dezvoltarea sistemelor de comunicare internautică.
De când marele public a descoperit facebook abia dacă mai foloseşte e-mail. şi oricum a lăsat e-grupurile să moară. Ba chiar facebook a implementat şi funcţia de grup pe reţeaua cea mai populară de socializare. Aproape toţi participanţii la e-grupuri au migrat în clone ale acestora ca grupuri facebook. Dar şi la nivelul ăsta se constată o diferenţiere. Există utilizatori care nu s-au lăsat influenţaţi de dezvoltarea intrumentarului. Profilul acestora e coerent. Nu personalizează diferitele sisteme, nu le iau altceva decât sunt, complexe de protocoale soft cu anumite funcţii implementate şi le folosesc adecvat şi utilitar. Toate aceste caracteristici le-am întâlnit adunate la un singur companion, întâmplător prieten. Vechi. Cu care am traversat împreună înflorirea şi devitalizarea e-grupurilor comune, cu care comunic atât prin e-mail cât şi în interiorul facebook. Ambii avem bloguri personale. Întâmplător activează în zona de top a structurilor internetului, ceea ce ar face de mirare să aibă altă atitudine faţă de sistemele de comunicare descrise mai sus. Fireşte, nu-l voi numi. Dar, cum ne citim reciproc blogurile, se va recunoaşte. Ceea ce e lipsit de semnificaţie din perspectiva subiectului.
Pentru a căuta cauzele acestei migrări permanente, ar trebui pornit de la diferenţiere şi de la un anume profil al unora şi al altora. Exemplul dat nu e singurul, e numai cel mai complet. Am şi prieteni care folosesc în continuare comunicarea e-mail, pentru subiecte care cer o anume dezvoltare, dar preferă facebook, singura reţea de socializare pe care o cunosc, pentru a conversa cu mai mulţi oameni, cu o anume afinitate mutuală. Ceea ce iarăşi e raţional. Dar am şi prieteni mai vechi, dacă nu mult mai vechi, care fie nu mai folosesc deloc comunicarea e-mail, fie nu discută cu mine astfel. Deşi schimbam, cu ani în urmă, zilnic, mesaje. Dar… îmi trimit, uneori, rareori, mesaje pe canalul chat al facebook. Când am intrat, cu 15 luni în urmă, într-un soi de silenzio stampa pe facebook, am anunţat, repetat şi insistent, pe toţi partenerii facebook de conversaţie, cunoscuţi anterior sau în cei 3 ani activi anteriori, că prefer programatic comunicarea e-mail şi, dacă preferă să continue a comunica cu mine, s-o facă prin e-mail, câtă vreme facebook devenea un canal aproape închis. Reacţiile au fost iarăşi diverse. Nu accentuez asupra exprienţei personale, o folosesc doar pentru a exemplifica identificarea diferitelor reacţii. Au păstrat comunicarea, în condiţiile stabilite de mine, exact aceia care foloseau şi îninte şi canalul e-mail, de la caz la caz. Cei care practic se cantonaseră în reţeaua de socializare, canalul chat y compris, mi-au transmis regretul lor că nu mai beneficiază de comentariile mele, dar nu numai că nu mi-au scris niciodată din proprie iniţiativă vreun e-mail, dar n-au răspuns aproape niciodată la anunţurile săptămânale, tot pe canal e-mail, asupra apariţiilor articolelor pe blogul meu. Cu diferite alte prilejuri mi-au confirmat, indirect, că primesc anunţurile şi urmăresc blogul. Insist ca cititorul să nu considere cele de mai sus ca simptom al unei presupuse frustrări personale, ci ca elemente caracterizante ale comportamentului utilizatorilor faţă de instrumentarul comunicaţional internautic. Ba chiar am primit comunicări ce semnalau mişcări concrete, precum, de exemplu, transmiterea, în releu, a unei corespondenţe scrise de la terţe persoane. Unde? Tot pe canalul chat al facebook. Persoane cu care comunicam, cu ani în urmă, via e-mail, fie direct, fie prin intermediul e-grupurilor. Iarăşi nu primează aspectul personal, ci modificarea comportamentului unor oameni în mare măsură omologi ai mei ca orizont, egali ai mei în statut.
Una din explicaţii ar putea fi legată de adresele e-mail la purtător. Cea mai veche e pe platforma yahoo, cu diferite domenii: .com, .co.uk, .de, .fr, .it etc. adresele de e-mai pe google au apărut cu aproape 12 ani în urmă. Înainte de adresele @gmail.com, yahoo domina oricum piaţa, faţă de @hotmail.com, @aol.com etc. după, acestea din urmă practic au dispărut. Statistic, posesorii de adrese pe yahoo folosesc clienţi de mail, mulţi disponibili gratuit pe net (incredimail, thunderbird, opera mail, pegasus etc.), în foarte mică măsură. Astfel, pentru a folosi serviciul e-mail, aceştia trebuie să intre pe yahoo.com, fără a fi avertizaţi de primirea mesajelor. Cum yahoo messenger, odată instalat, poate fi deschis independent şi cum acest prim serviciu de comunicare în timp real semnalează mesaje primite şi-ţi deschide o fereastră la primirea lor, deci eşti avertizat, preferinţa utilizatorilor în defavoarea e-mail are cel puţin o motivaţie.
Accesul la e-grupuri depinde de setările opţionale. Majoritatea partenerilor întâlniţi de mine preferă accesul pe web. Odată intrat, citeşti mesajele şi poţi răspunde pe loc. Cum pentru a folosi separat serviciul e-mail e nevoie, dacă nu ai adresa declarată într-un client de mail (şi am văzut că utilizatorii adreseleor pe yahoo folosesc în cea mai mica măsură clienţii de mail, dar nici utilizatorii adreselor pe gmail nu-I folosesc integral), e nevoie să intri – cu user şi parole -, pe platforma respectivă, apare o anume doză de inconfort, cu efect statistic în sensul fenomenului de decantare pe care am pornit a-l analiza.
Odată cu apariţia şi creşterea rapidă a popularităţii reţelelor de socializare, efectul se accentuează. Cum singura pe care am experiementat-o e jucăria, tânărului domn Zuckerberg, facebook, orice concluzie ce implică reţelele de socializare se restrânge la aceasta.
Diferenţierea are aceeaşi sursă. Folosirea sau nu, în utilizarea serviciului e-mail a clienţilor de mail. Rolul avertizării în timp real a primirii mesajelor, funcţie inerentă a acestor aplicaţii, e factorul determinant al diferenţierii. Ca săutilizezi facebook începi prin a intra pe reţea. Cum logarea e, de regulă, memorată, din 2 mişcări ai intrat. Deschiderea unui browser şi tastarea adresei (URL) facebook. Acolo găseşti mulţime de mesaje, la care reacţionezi fix cât timp ai la dispoziţie sa stai pe facebook. Când să mai foloseşti e-mail, mai ales dacă trebuie să faci manevrele de acces (user şi parole y compris). Cu totul altceva dacă, aflându-te pe facebook, eşti avertizat de primirea unui e-mail.
Nu în ultimul rând, să vedem ce consecinţe avu asupra comunicării via e-mail apariţia şi quasigerenalizarea sistemelor de comunicare audiovizuală în timp real. Nu cunosc decât skye şi viber, n-am experiemntat decât skype, singurul pe care-l folosesc. Firesc, acestea au scos din joc yahoo messenger, precum filmul vorbitor a scos din joc marele mut. Păstrând proporţiile. Pe de altă parte telefonul n-a eliminat poşta clasică, pe hârtie, precum televiziunea n-a ucis radioul. Tot păstrând proporţiile. E aici o problem de ecologie extinsă. Specii care dispar şi specii care subzistă. Ei, bine, parteneri de dialog via skype, cu care corespondam via e-mail înainte de stabilirea contactulu skype nu-mi mai scriu pe e-mail. Dar folosesc canalul chat al skype. Pe care, de altfel, se pot transfera şi fişiere. Cum se pot transfera sip e ym. Poate ym o fi dezvoltat si canalul vocal, dar n-am aflat.
Diferenţierea remarcată ab initio nu e, practice, influenţată de factorii tehnici descrişi. Căci utilizatori precum cei care folosesc în cunoştinţă de cauză, toate instrumentele de comunicare internautică sunt, de regulă, îndeajuns de informaţi. Fie pentru a folosi clienţi de mail în care-şi declară adresele, fie au adrese pe servere profesionale, unde au opţiunea de avertiare în timp real. Cel mai la îndemână exemplu sunt jurnaliştii, ale cărir adrese de e-mail sunt, de regulă, pe serverele agenţilor media. E.g.: x@gsp.ro.
Am spus una din explicaţii. Altele încă nu am. Nu am nici date statistice care să măsoare dacă aceasta acoperă in toto fenomenul
În loc de concluzie, un truism: cu cât se cunosc mai bine detaliile structurale ale sistemelor de comunicare internautică, e cu atât mai lesne de a se folosi î cunoştinţă de cauză toate facilităţile implementate, pentru asigurarea şi menţinerea maximului de libertate de utilizare a acestor sisteme.