DESPRE PĂRERISM. I – VITEJII “TEHNOCRATE”

Unul din fenomenele observabile în prima parte a lui 90 a fost totala nepregătire a populaţiei pentru aş zisa libertate. A populaţiei autohtone şi, gradual, a populaţiilor tărilor din sfera de influent directă a imperiului roşu. Mutate-mutandis, populaţia globului e, în medie, total nepregătită şi greu adaptabilă în faţă expansiunii explosive a comunicării prilejuită de internet. Ba chiar viteza de expansiune a sferei comunicaţionale şi a facilităţilor tehnice e mult mai mare decât viteza de adaptare – şi de adecvare – a marii majorităţi a populaţiei. Fenomen practice omogen de-a lungul şi de-a latul meridianelor. Două sunt fenomenele cu totul necontrolate: parerismul şi sindromul aflării în treabă. Precizez explicit că nu am nici un argument, obiectiv şi/sau subiectiv care să susţină absurditatea că m-aş sustrage acestor5 două fenomene. Evident, poţi avea o imagine a unui fenomen dinlăuntrul acestuia. Identificarea şi evidenţierea acestor două fenomene, între nenumărate multe altele, manifestate în funcţionarea internetului, ar putea constitui baza unui set de analize ale căror obiecte ar trebui să fie destule din caracteristicile realităţii de azi. Ceea ce chiar ne propunem. Încercând a contrapune părerismului şi aflării în treabă imagini bazate pe informaţie publică disponibilă, analizata logic şi coroborată cu fapte verificate şi acceptate.
Subiectul în discuţie, care, din păcate, n-a stârnit ecou public mai mult de o zi-două, deşi semnificaţia sa depăşeşte larg simplul fapt divers, e măsura pe care actualul ministru “technocrat”, Dna Raluca Prună, a anunţăt c-o va lua prin intermediul guvernului, la fel de “technocrat”. Qbrogarea prevederii legale care statutează reducerea cu 30 de zile a pedepselor penale privative de libertate, dacă deţinutul publicăo lucrare ştinţifică elaborate în detenţie şi e validate de foruri ştiinţifice cu competenţă recunoscută legal. Validarea reducerii e de competenţ instanţelor judecătoreşti prevăzute de lege.
Înainte de a analiza măsura ca atare socotim necesar, a de obicei, să plasăm subiectul în context. Mai întâi ministrul. Ne amintim că aceasta a fost a treia (sic) prouenre a premierului (“tehnocrat”) desemnat, între timp validat de parlament. Prima a fost nu numai şi nu în primul rând catastrofală, ci mai ales periculoasă. Dna Cristina Gushet, inginer electronist la bază şi cu palmares notoriu în activism civic international, dar lipsită de cunoştinţe juridice fundamantle, a făcut o figură penibilă în faţa comisiilor juridice reunite. Ciudat, a primit votul membrilor comisiei, dar a fost retrasă peste noapte. A doua zi dimineaţă, timp de 20 de minute, pe websitul guvernului se lăfăise Dl Selegean, şterş şi Dsa la iuţeală, pentru ca Dna Raluca Prună săfie propusă definitiv şi validate, odată cu tot guvernul. Ca Dna Gushet e incompetent în problele juridice nu la nivel ministerial, ci la nivel mult mai jos, n-ar putea candida nici la un post de judecator de prima instanţă nu e, însă, ce ma ipericulos aspect al eventualei Dsale numiri ca ministru. Ci relaţia foarte aprpiată cu Dna Monica Macovei, care, după ce a restructurat sistemul judiciar din România, oferind baza pentru constituirea şi apoi consolidarea sistemului de putere, a acţinat consecvent, vocal şi violent la nivel European împotriv României. Cu prietena Dsale în govern, Dna Monica Macovei ar fi avut şi capacitatea concretă de acţiune, fie şi indirect. Să reţînem acest aspect, e important. Despre Dl Selegean, care n-a fost în cărţi decât 20 minute, n-are rost să discutăm. Dar Dna Prună face parte şi Dsa, poate nu în primul cerc, din nturajul Dnei Monica Macovei… Iată ce trebuie să ştim când analizam măsura pe care Dna ministru al Justiţiei are de gând s-o impună. Dece Dna Monica Macovei n-a impus, cât a fost ministru al Justiţiei, Dsa însăşi abrogarea unei norme legislative mai vechi decât România postdecembristă? Din 2 motive: problema era minoră la data impunerii modoficărilor legislative în justiţie şi totodată puterea prezidenţială se afa în stadiul de captatio benevolentiae. Dar, pentru cine a urmărit manifestările Dnei Monica Macovei e evident că e o măsură în spiritul Dsale. Ceea ce nu înseamnă că actuala ministru al Justiţiei nu e capabilă Dsa însăşi să impună fără sursă efectivă de inspiraţe o măsură aşa de radical. Tocmai când guvernul “technocrat” începe a-şi da, ca să nu exagerăm cu exprimarea excesiv de politicoasă, arama pe faţă. Semn case simte tare în parcare. Să trecem în revistă câteva aspecte:
(i) prevedera legală conform căreia o lucrare ştiinţifică validată de foruri competente şi recunoscută ca atare de judecători (2 condiţii sine qua non) reduce pedeapsa cu 30 de zile datează de dinainte de 90. Nu ştiu care e media pedepselor în sistemul penitenciar românesc şi nici atât care e media pedepselor celor capabili de a concepe şi redacta astfel de lucrări. Dacă – ipoteză de lucru – ar fi 3 ani, reducerea ar fi mai mică de 3%. Pentru o lucrare. În acelaşi timp, dacă deţinutul mătură pârnaia i se scade, dacă nu mă înşel, o zi la fiecare 4 de detenţie. Asta face 25%. La fel dacă curăţă instalatiile sanitare, acolo unde nu sunt în celule. În măsura în care cifrele nu sunt exacte, raportul lor cam ăsta e. Deci reducerea pedepselor pe baza unor produse care ar putea folosi societăţii de afară faţă de reducerea pe baza unor munci necalificate e cam în raportul 1/8. Într-un fel, deţinuţii materializează sloganul mineresc din 90, noi muncim, nu gândim; dar nu asta e important. Ci disproporţia între uriaşul mecanism pus în mişcare – de cine oare? – şi obiectul mecanismului e strigătoare la cer. Concluzia logică e că nu atât desfiinţarea acestei proceduri gândite de legislator cu multe zeci de ani în urmă e ţinta ofensivei concertate şi, probabil, coordonate, ci ceva dincolo de acest, la urma urmei, mărunt obiectiv. Logic acest obiectiv mascat ar fi unul al regimului Iohannis, prin guvernul SĂU, pohta cea pohtit. Dar, vai, acest regim va rămâne marcat, la socoteală, de această primă ilegalitate senificativă; unde e ilegalitatea? Dna ministru Raluca Prună intenţionează să promoveze abrogarea vechii prevederi legale prin ordonanţă de urgenţă. Dar legea care conţine această dispoziţie e una organică. Şi o lege organică nu poate fi modificată prin ordonanţă de urgenţă. Dna ministru şi, implicit şeful Dsale, premierul “technocrat”, nu mai are răbdare şi nici nu e sigură că o dezbatere largă i-ar da câştig de cauză. Oricât ae fi parlamenul de flasc emasculat şi pasiv;
(ii) că guvernul “technocrat” nu se va împiedica de o ilegalitate, e evident. Dar asta 9vi)adduce încă un argument la ideea continuităţii sistemului de putere;
(iii) că miza regimului aşa zis tehnocrat e alta e dovedit de acumularea forţelor puse în joc. Autosesizarea DNA faţă de mediile universitare şi cele judecătoreşti e sincronizată cu propaganda inghiţită ca momeală de un mare număr de oameni de bună credinţă neinformaţi. A căror reacţie de propagare a oricărei politici punctuale e manifestarea concretă a părerismului. Un mărunt procent dintre ceştia sunt acum informaţi;
(iv) Campania concertată declanşată pe tema asta rimează şi se sincronizează şi cu halucinanta decizie a CSM ca procurorii să fie plasaţi pe un podium mai înalt decât cel al avocaţilor în instanţe.
(v) pe de altă parte fenomenul cerea măsuri de jugulare. Numărul de cazuri din 2015 faţă de cel din 2014 e elocvent. Dar punerea sub control a avalanşei de lucrări mai mult sau mai puţin ştiinţifice se poate face şi prin măsuri administrative în cadrul legii. Un argument în plus că se profită de un amănunt cu pondere minoră asupra scurtării legale a perioadei de detenţie penru a face încă un pas spre consolidarea unui regim deja autoritar.
(vi) ar fi o eroare majorhttp://www.gsp.ro/fotbal/liga-1/bun-la-dubai-rau-in-bucuresti-de-ce-membrana-care-imbraca-burj-al-arab-si-stadioanele-din-frankfurt-si-berlin-nu-poate-primi-acceptul-isu-pentru-acoperisul-arenei-nationale-467851.htmlse considere că această analiză ar fi o pledoarie în favoarea deţinuţilor. Facem totalăabstracţie, numai acum, de abuzurile justiţiei ca parte a abuzurilor sistemului de putere. Acestei racile i se va rezrva o analiza la vremea ei. Tot sub egida consideraţiilor asuora părerismului. În defnitiv aceste consuderaţi nu fac decât să meargă mai departe cu o jumătate de pas pornind de la pertientaul articol Supracomunicarea, al Dlui Tiberiu Danciu, articol căruia mi-a făcut plăcere să-I ofer aici spaţiu.