ESTE DUMNEZEU DREPTACI SAU STÂNGACI?

Se face un an de la articolul despre istoria vaccinării, reluat şi adus la zi, în numărul 5-6 al revistei Neuma pe anul ce se încheie. Programul de cronici va fi reluat odată cu începutul anului viitor.

Subiectul articolului de faţă fu inspirat de o discuţie internautică. În jurul id-eii că vaccinurile anticovi sunt levogire. Am constatat că majoritatea participanţilor  nu stăpâneşte noţiunile implicate. Ceea ce e de aşteptat. Noţiunile levogir/extrogir sunt situate la un anume nivel de adâncime, altfel spus au în subsol o cantitate considerabilă e noţiuni de biofizică şi e electromagnetism. Soccot de datoria mea sa lămuresc problema oarecum în maniera simplă a popularizării (occcidentalii spun vulgarizării) ştiintifice.

Lumina e un segment al câmpului electromagnetic aflat în propagare. Anume în intervalul e frecvenţe pentru care atmosfera terestră e transparentă. Cele două componente, mutual generate în propagare, ccâmpul electruc şu cel magnetic oscilează (şi se propagă ca unde) reciprc perpendicular şi perpendicular pe direcţia de propagare. Lumina, nu oar cea vizibilă, ci e-a lungul intregului spectru de frecvente, fiind emisă de substanţă, în arhitectura corpusculară a acesteia, circulă (se propagă) simultan în toate planurile celor două câmpuri. Spunem despre această lumină, pe care o numim natural, că e nepolarizată. Dacă, din anume motive, toate razele au acelaşi plan e oscilaţie/propagare, avvem e-a face cu lumina pe care o numim polarizată.

Nu vom merge mai departe pe calea descrierii procedeelor/tehnicilor de a produce lumină polarizată, nici de toate aplicaţiile tehnice bazate pe proprietăţile aesteia. Ne  interesează punctual interacţia cu substanţa, în special cu agregatele moleculare  care stau la baza materiei vii. Numim această fenomenologie activitate optică. In general aceasta constă în rotirea planului e polarizare la trecerea prin sulbstanţă. Sensul rotirii se defineşte pentru observatorul care rieşte spre sursa de lumină. Acă planul e polarizaee se roteşte în sensul invers acelor de ceasornic, mediul străbătut care are aest efet se numeşte levogir. Aiă rotire spre stânga. Mediul e roteşte invers se numeşte dextrogir.

Activitatea optică a unor  substanţe cristaline se menţine şi în forma e soluţie. Spre exemplu zahărul e levogir atât în formă cristalină, cât şi în soluţie. Cristalele anorganice (e.g. cuarţul pur, SiO₂) se găsesc în ambele forme.

În ce priveste moleculele organice, activitatea optică, atunci când e prezentă, e eterminată e stereoizomerie. Ând o moleculă e dextrogiră, imaginea ei oglindă e levogiră. Ar, interesant, toţi aminoaizii constituenţi ai structurilor vii sunt levogiri. Cum structurile proteice au la bază aminoacizi, această asimetrie se extinde.

Linus Pauling (premiul Nobel pentru Chimie, 1954) a studiat efectul asimetriei spinului microparticulelor asupra structurilor moleculare. Desigur, termenii dextro- şi levo-gir nu funcţionează ca atare la nivelul spinului microparticulelor. El a făcut următoarea remarcă: un fapt cu totul extraordinar este că în proteinele plantelor şi animalelor apare numai un singur tip de enantiomeri ai fiecărui aminoacid şi că acest enantiomer are aceeaşi configuraţie pentru toţi aminoacizii. Această configuraţie este numită configuraţue L (levogiră). Aceasta este o mare enigmă. Nimeni nu ştie dece suntem alcătuiţi numai din molecule de L-aminoacizi şi nu din molecule de dextroaminoacizi.

Alţi cercetători au demonstrat că ţesuturile necrozate au aminoacizi dextrogiri şi că după moartea celulelor, moleculele levogire se transformă în dextrogire.

Acest din urmă fapt e folosit de adepţii alimeentaţiei raw. Vegane sau  nu. Dar cine ar mânca prouse anumaliere crude? Carne? Amatorii de beefsteak tartar sunt foarte puţini. Contraargumentul major al alimentaţiei raw vegane (concept tratat în http://tilici.blog/cate-ceva-despre-raw-vegane-in-context-general) forţa argumentativă a praxei.  Ceva care s-a întâmplat de fapt contrazice eventualele teorii că acel ceva nu se poate întâmpla. Dacă procesarea termică a hranei, în special a cărnii, ar ruina sănătatea, atunci diviziunea iniţială culegători/vânători ar fi fost un eşec şi specia umană n-ar fi evoluat. Cu sau fără seducătoarele teorii ale lui Harari, paleoştiinţele au stabilit că rata de progres a speciei a crescut brusc (în termini paleontologici) de când omul a început să vâneze animale mai mari decât el.

Realitatea că specia umană e adaptată unui mix alimentar echilibrat, care presupune necesitatea unui procent de crudităţi, acestea asigurând aportul de vitamine, asociată cu necesitatea imputului celor 3 categorii majore de nutrienţi, punctual al proteinelor. Raţia proteică trebuie să conţină toţi cei 9 aminoacizi esenţiali. Cum nu toate proteinele e origine vegetală îi conţin, o dietă pur vegetariană trebuie alcătuită combinând, prin completare, sursle încât să asigurăm asortimentul complet e aminoacizi esenţiali. Vezi http://tilici.blog/cate-ceva-despre-raw-vegane-in-context-general/

Dar să revenim la subiect. Dacă, prin procesare termică, moleculele imputului devin dextrogire, procesul e asimilare rezolvă prolema. Fiecare specie e dotată cu un set propriu,  specific, de proteine. Nu poate asiila ca atare proteinele ingerate. Le escompune în aminacizii lor, din care resintetizează proteinele proprii. E de presupus – eşi n-am găsit referiri explicite – că asimilarea aminoacizilor le redă caracterul levogir. Cât despre glucide şi lipide, anabolismul fiind mai simplu, recuperarea caracterului levogir odată cu integrarea în masa vie e de presupus că are e asemenea loc.

De la decoperirea predominanţei caracterului levogir în viu, complexitatea interacţiunilor dintre cele două structuri a făcut obiectul dezvoltării cercetărilor. S-a stabilit caracterul dextrogir al ţesuturilor tumorale. O imagine sugestivă a progreselor ştiintifice în materie se poate găsi în articolul http://vitalitatesiprotectie.ro/alimentele-lacto-fermentate-terapie-anti-cancer/. Dincolo de aspectele concrete legate de utlitatea lactofrmentării.

Rezumând, dacă pentru Linus Pauling realitatea asimetrei activităţii optice în viu era văzută, la nivelul epocii, ca un mister, în lumina achiziţiilor ştiinţifice a mai puţin de un secol, tinde să devină ceva de esenţă a structurii universului.   

Un aspect unteresant al problemei e nuvela Dextro, din e-cartea La 90, a regretatului scriitor Max Solomon, publicată de Editura LiterNet.ro https://editura.liternet.ro/carte/92/Max-Solomon/La-90.html