Harul îşi alege diferite căi
pentru a propaga curăţenia
prin suflete iradiante.
Nomen est omen, spune Plaut
Şi numele călătoresc prin timp
Împlinindu-şi menirea.
Anton din Alexandria,
Întemeind viaţa monahală,
Dărui ideea primatului valorilor spirituale
Şi al ordinii: ceasuri pentru meditaţie,
Ceasuri pentru munca în folosul obştii
Ceasuri pentru curăţenie
Răspândită din curtea mică a cinului
În curtea cea mare a lumii.
Spiritul lui trecu în alt Anton,
Care, în peregrinarea lui de la Lisabona
La Padua,
Deveni protectorul săracilor
Şi găsitorul lucrurilor pierdute:
Încredere, credinţă şi puterea de a îmblânzi.
Valori fără de care
Nu găşeşti puterea de a deveni pilot de război
Împotriva dezumanizării
Nici forţa de a converti singurătatea
Zborului de noapte
Întrun personaj voind
O oaie blândă, care să trăiască mult.
Acelaşi spirit dărui altui Anton
Harul vorbelor de duh
De la lume adunate
Şi-napoi la lume date.
Altuia harul de a înfăţişa dramele sufletelor
Din livezile cu vişini, de la vânătoare
Ori dintr-un pahar cu vodka
În care picură ploaia prin acoperişul pustiit
Al bisericii.
Dar urcarea personajului ce îmblânzise vulpea
În mica lui stea, cu ajutorul generous
Al şarpelui
E doar o figură de stil.
Căci lumea e, de atunci, plină de Mici Prinţi
Ai delicateţii sufleteşti
Îndeajuns de anonimi
Încât să nu le scadă preţul
Pe piaţa sfinţeniei.
Am întâlnit totuşi unul
Poet al imaginii
Care vede şi răspândeşte
Precum milenarii săi predecesori
Frumuseţi şi preţuri noi
În pecinginea pereţilor
Unei cetăţi roase de vremurilor noi.
Regăsesc în spiritul acestui Mic Prinţ
Curăţenia lui Pascal
Şi tenacitatea lui Andrew Wiles,
Credinţa nestrămutată în vocaţia proprie
De a fi cel chemat
Să demonstreze nu o teoremă veche de doar 358 ani
Ci perenitatea adevărurilor răspândite
În păcătoasa noastră lume
A celui dintâi Anton.
Nume ce vine de la floare.
Micul Prinţ al imaginii poetice,
Al meditaţiei şi al darului răspândirii
Celei mai spiritualizate învăţături
Al celei mai poetice raţiuni
Nu are nume de floare
Ci de fiinţă mânată de voci divine
Să-l recunoască din mulţimea de cerşetori de voturi
Pe cel ales de zei.
Şi, cum în noemnclatorul vremurilor noastre
Nu mai e loc de un atare symbol
Micul nostru Prinţ
Fu dăruit, prin nomen
Cu puterea de a-şi asculta propria voce
Şi de a recunoaşte
Preţul nou al frumuseţii zidurilor pline de poveşti.
Fie numele său, doar pentru ziua de azi,
În care s-a născut Şerban Ţiţeica
Floarea Darurilor.
De mâine îşi va relua numele.
Iar de-i vor suna dizarmonic
Stângacele mele cuvinte
Să mă ierte,
Precum seculara sa predecesoare
I-a iertat pe cei pe care i-a iertat.
No Responses