ÎNTÂLNIRE ANUALĂ

Vineri 2 septembrie am particpat, cu plăcere, la întâlnirea anuală a grupului Fizică70, care adună colegii promoţiei definite de însăşi sigla precizată. Casa Oamenilor de Ştiinţă a fost gazda.
Relatarea s-ar putea opri aici. Dar atunci blogul ar fi cu totul nepotrivit pentru a găzdui o atare ştire telegrafică despre un fapt divers. A mers pe Facebook, nu merge aici. Cea mai populară reţea interneutică de socializare nu merită mai mult şi oricum primeşte în general mai mult decât merită.
Din derularea uni atare eveniment, la urma urmei rutinier, fac parte inerent gesturile de salut mutual. Acestea sunt în număr ce C 2/n = n(n-1)/2, unde n e numărul participanţilor. Care număr, în cazul nostrum, chiar habar n-am care a fost de fapt. Căci socotesc ca un element de succes a întâlnirii că au apărut 2-3 (vaaaai, ce-mi place numărul ăsta, 2-3) participanţi în plus faţă de cei programaţi. de cele mai multe ori lipsesc câţiva faţă de acest număr programat. Acuma sigur că organizatorii (mereu aceiaşi, n-o să le spun numele) au păstrat, gospodăreşte, o anume rezervă, pentru a face faţă eventualităţilor, asta e uzual. Faţă de numerele programate şi rezervele gândite, numărul maxim de saluturi mutuale era între 561 şi 780. Habar n-am dacă s-au consumat toate, eu sigur am ratat câteva.
Cât despre Facebook, am avut satisfacţia sardonică de a-l auzi pe acela dintre colegi cu care polemizasem, ca să folosesc un eufemism, destulă vreme că detest reţeaua de socializare. Ca unul ce numisem jucăria lui Zucky cumplit meşteşug de tâmpenie, socoteam că e inevitabil ca ce văd eu să nu vadă şi alţii. Oricât de puţini am fi. Despre ce am conversat in doi şi în mai mulţi n-are rost să precizez. Cu singura excepţie a unui dialog cu o fostă colegă de grupă, timp de 4 ani, inclusiv specializarea, pe care n-o mai văzusem de 3 ani. Citise, pe blog, textul alocuţiunii pronunţate pe 1 iunie, la lansarea celui de-al doilea roman al Milicăi, Făgăduiala, acum cu statut de recenzie. Voia să ştie de unde poate cumpăra celălalt roman scris de un coleg, intitulat Ea. Cum habar n-aveam şi nici autorul nu ştia, i-am sugerat să telefoneze la editură. Ar trebui să aibă posibilitatea de a şi-l procura cât mai şade în România.
Ajungând vorba despre cărţi, publicate de colegi, e momentul s-o luăm de la început. Cu şirul întâlnirilor ce-au urmat regăsirii după 40 de ani de la absolvire. Aşadar pe 26 iunie 2010 – a doua întâlnire, după 30 de ani. La prima, în 1980, la 10 ani după absolvire, constatasem, la strigarea catalogului, de către decanul de atunci, care ne fusese asistent în anul întâi, că majoritatea absolvenţilor era în străinătate. Cu atât mai mult am fost cu toţii surprinşi de emulaţia stârnită parcă din senin la 40 de ani. Intervalul de timp pe care Radu Cosaşu avea să-l califice, câteva luni mai târziu, ca cel mai fiabil din czte cunoştea. Sigur, fără un efort organizatoric masiv, reacţia sincronă a unui număr de colegi apropiat de cel al promoţiei însăşi n-ar fi putut fi declanşată. Vă daţi seama cât va fi durat să afli adrese de e-mail ale unor colegi de care nu mai ştii nimic, apoi să-I atragi la ideea întâlnirii. Atunci a apărut ideea unei cărţi a promoţiei. O parte din grupul organizator a întâlnirii şi-a asumat munca, încămai migăloasă, a atragerii colaborărilor, a sintezei şi redactării materialului. Cartea, intitulată NOI. Fizicieni în căutarea timpului trecut, produsă de Editura Ars Docendi, a Universităţii din Bucureşti, fu lansată spre finele lui mai 2011, cee ace prilejui reîntâlnirea colegilor din Bucureşti. Dar, până atunci, la începutul lui februarie, avusesem satisfacţia de a-i vedea în spaţiul dedicate alrăăriei Sadoveanu (între timp mutată de unde se aflase de zeci de ani) ca participanţi la lansarea unei cărţi a mele.
Cartea promoţiei fu bine primită chiar de outsideri naturali ai comunităţii colegilor de promoţie. Aşa apăru ideea unei alte cărţi de gen, mai cuprinzătoare. Care fu lansată în biblioteca Universităţii Politehnice, prin girul colegei profesoare acolo, în vara lui 2012. Aceeaşi echipă de coordonare şi redacţie, titlu înrudit: NOI. Fzocieni şi timpul regăsit. Dar între timp, pe 17 septembrie 2011, fu prima întâlnire anuală post 40. Astfel 2011 fu anul cu cele mai multe reununi de grup. Următoarea întâlnire anuală precede lansarea celei de-a doua cărţi. O parte din colegi mă onoră cu prezenţa la lansările mele din toamna lui 2012, la târgul de carte Gaudeamus, apoi avui din nou privilegiul de a-i avea ca invitaţi la relansarea unuia din volumele din palmaresul anului precedent, tot la Sadoveau. Întâlnirea anuală, cred că la Hnul lui Manuc, fu binecuvântată, la finele primăverii, de o ploaie torenţială. Ajunserăm uzi, apa se evaporă la căldura grupului.
În 2014 întâlnirea fu mutată toamna, colegi extrateritoriali dorind şi reuşind să lege participarea de Festivalul Enescu. Se puseră bazele unai a treia cărţi, poate pe principiul proverbului francez Jamais deux sans trois. Mai consistentă decât precedentele, muca la ea dură iarna lui 2014 şi o parte din primăvara lui 2016. Fu lansată pe 26 iunie, la exact 5 ani de la întâlnirea de 40. Pentru prima data într-un amfiteatru al facultăţii, la Măgurele. Pentru întâlnirea anuală, când se adunau 45 de ani de la absolvire şi 50 de la admitere penntru majoritatea colegilor de promoţie fură inventate medalii commemorative şi diplome. Septembrie tot platforma de la Măgurele găzdui întâlnnirea.
Am omis altă întâlnire, prilejuită de lansarea, la târgul de carte Bookfest, în vara lui 2012, a romanului de debut al colegei Milica (singurul nume pomenit explicit), intitulat Lixandra. Tot sub egida editurii Ars Docendi, care ne-a devenit prietenă. 4 ani mai târziu, pe 1 iunie 2016, Editura şi Milica lansară al dolea roman, Făgăduiala. Cu tot cu această cea mai recentă întâlnire, pe 2 septembrie, după 26 iunie 2010 avură loc 6 + 3 + 2 + 2 = 13 reuniuni parţiale, cu un nucleu constant.
Pe googlegroupul Fizică70 au şi apărut vreo 240 de poze şi adresele câtorva clipuri filmate de acelaşi coleg care şi-a luat responsabilitatea mediatizării pe yutube a întâlnirilor. Cele câteva făcute de mine sunt, sub linkul Întâlnire anuală, pe blog, în sertarul Galerie foto.
Ca eveniment al promotiei, în primăvara asta alt coleg debută literar cu un roman intotulat Ea, la aceeaşi editură Vremea care mă onorase cu producerea a două cărţi, 2011 şi 2012, la lnsarea cărora fiu onorat de prezenţa colegilor din Bucureşti.
În fine, întâlnirea de anul ăsta fu ornată de 2 conciliabule aproape simetrice. Câte un pahar de vorbă cu autorul al romanului Ea, fost coleg de grupă, profesor în Haifa şi duminică 4 cu alt fost coleg, de data asta de institut, stabilit cu 34 de ani în urmă în zona italiană a Elveţiei, ambii buni prieteni, regăsiţi graţie poştei electronice în ultimii ani.