POEZIE FĂRĂ METAFORE

De aici direct în paradis (Editura Brumar, Timişoara, 2018) este al treilea şi cel mai recent volum de poezie al Alinei Marieta Ion. Autoarea face parte din generaţia intermediară, ajunsă biologic, mental şi social la platoul de vârf al deplinei maturităţi. N-am citit precedentele 2 volume (Cu faţa la stradă, Editura Grinta, Cluj, 2015; Mărgele de nisip, Editura Eurostampa, Timisoara, 2016), încât nu mă pot pronunţa asupra dinamicii evolutive a autoarei. Dar experienţa de cititor îmi spune că, debutând relativ târziu, în reviste şi în volume, recoltând premii literare, Dsa este din capul locului un poet constituit. Fragmentele critice tipărite pe coperta a IV-a a volumului pe care-l recenzăm coincid cu impresia de lectură. Reiterarea în text a concluziilor ar fi întrucâtva redundantă, iar cititorul cronicii are imaginea copertii la dispoziţie. Dar cu o precizare. Am luat in consderare esenţa fragmentelor critice, filtrând doza, minoră, rezonabilă şi inerentă de complezenţă din acestea. Complezenţă pe care, în toate cronicile de întâmpinare, mi-o interzic. Când le va veni rândul, voi semnala micile naivităţi, micile banalităţi. Dar numai după semnalarea calităţilor reale ale discursului poetic.

Acesta din urmă se derulează, se dezvoltă ca o juxtapunere a dialogului cu monologul. Dialogul poetic e prezent în nu puţine demersuri poetice. Iar din analiza spectrală a acestuia rezultă un diagnostic structural – si sintetic – al autorului. Ceea ce individualizează volumul discutat e evanescenţa partenerului de dialog. Acesta e atât de impersonal, încât procedeul devine maniera stilistică. Interlocutorul virtual (stricto sensu!) al vocii auctoriale nu e nici divinitatea, nici un iubit conturat, nici măcar un alter ego. Persoana a doua poetică are chiar o nuanţă retorică. Dar nu simbolică. E doar un fel de-a vorbi. Dar vine întrebarea: la ce bun, dacă volumul e îmbibat cu monologuri? Răspunsul e la îndemână. Poemele monologale sunt mai profunde, sunt adevăratele momente de reflecţie personală. Gândire pură, sinceră, zbatere calmă, cu o vibraţie subiacentă mai degrabă bănuită decât simţită.

O cronică lipsită de citări textuale e fadă. Voi reduce exemplificările la doar 3. Ecco:

Drumuri către tine

Cerul s-a umplut

la asfințit

de doruri purtate

în inimă

adânc.

Pe caldarâm 

căldura s-a pierdut

demult

şi mă cutremur.

Bunătatea, doar ea

mi-a mai rămas 

străină pe umeri 

ca un tovarăş istovit. (pg. 55)

Vânzătorii, cumpărătorii şi negustorii

Libertatea, adevărul şi iubirea

sunt pentru cei umili averea lor.

În rest totul se poate tranzacţiona.

Asta afli prea târziu. (pg. 57)

Cât despre a treia citare, mai încolo. Reamintim o realitate firească. Sunt de ajuns 2-3 lecturi ale unui volum de poezie, organizate în cronici sau spontan-orale, ca exemplele selectate să fie diverse. Că am apreciat îndeajuns de mule poeme pentru a scrie bonam fidem o cronică de întâmpinare, textil de faţă e dovada. Dar cel mai mult mi-a plăcut originala construcţie de la pagina 37:

De toamnă, o zi

doar frunze şi vânt-

în frigurile toamnei

oraşul dormind

Cu noaptea în cap

se zbârleşte toamna-

patru copaci goi

Orele toamnei-

picurator de prezent

în dansul ploii

Pe la amiază-

se lasă mult prea uşor

o toamnă în noi

Numai rugină

plutind pe luncă sub nori-

curând asfinţit

Pe lângă geamuri

bate iar miezul noptii-

dormind o toamnă

Dece? Unde este originalitatea constructiei? Fiecare din cele 7 terţine sunt în format haiku clasic. Poeta a reuşit o performnţă prosodică notabilă. Dar nu numai formatul tehnic al terţinelor e haiku. Atmosfera fiecăruia, inclusiv funcţia specifică a versului final, sunt autentice. Iar atmosfera ansamblului e identică. Şi nu numai atât. Doza de melancolie, specifică acestui volum, e exprimată concetrat aici. Nu doar un rezumat artistic al volumului, o emblemă rafinată a acestuia. Plasată, modest, quasianonim, undeva spre mijlocul discursului poetic. Dar şi o capcană pentru cititor. Al cărui reflex va fi de a reciti da capo după lectura acestei bijuterii. Si a ctit restul cu mai multă atenţie.

Ce-ar mai fi de spus? (vorba scriitorului ieşean Dan Petrescu). Esenţialul despre volum s-a spus.