Ce a fost Rugul aprins? O organizaţie culturală, cunoscută şi ca Grupul de la mânăstirea Antim. Titlul trimite la legenda lui Moise. Întemeiat în 1945, la mânăstirea Antim, unde-şi avea chilia Ivan Kulîghin, duhovnicul mitropolitului Kievului, refugiat în România, în 1937. Împreună cu poetul şi eseistul Alexandru Teodorescu AKA Sandu Tudor. Înregistrat legal în 1946, a fost scos în afara legii în 1948. Grupul de intelectuali laici şi monahi îşi propunea conservarea valorilor ortodoxe. Odiseea prigonirii organizaţiei a ţinut 16 ani. A început cu arestarea lui Ivan Strannik (Ioan Străinul), cum prefera protoiereul Ivan Kulîghin să i se spună) şi trimiterea în URSS, prin intermediul armatei roşii de ocupaţie. Arestări şi condamnări au avut loc în etape, în 1956 şi 1958. Poetul Vasile Voiculescu, participant la Rugul aprins, arestat şi judecat, este graţiat cu un an înainte de a muri. Dintre marile nume ale ortododoxiei, cel mai important participant a fost părintele Dumitru Stăniloaie, socotit cel mai mare teolog ortodox român. De la decesul căruia a trecut, iată, ceva mai mult de un sfert de veac. Un amănunt interesant din biografia părintelui Stăniloaie e că, după ce-şi luase doctoratul la Cernăuţi, în 1928, a urmat un seminar de bizantinologie, la Universitatea din München, cu profesorul August Heisenberg, tatăl celebrului fizician.
Schiţa telegrafică despre Rugul aprins, subiect care ar fi meritat un articol amplu (căruia, poate, îi va veni rândul odată), are acum şi aici doar rolul de a plasa în context o la fel de scurtă biografie a părintelui Petroniu Tănase. Unul din foarte puţinii membri ai Rugului aprins care au scăpat de arestare. Şi încă făra a face compromisuri cu regimul. Faţă de ce urma să ajungă, acest amănunt pare lucrare divină. Putem lua termenul stricto sensu dacă suntem credincioşi în manieră clasică. Sau îl putem lua ca metaforă, daca ne situăm în zona largă de echilibru, egal depărtată de nonumanitatea ateismului şi de habotnicie. Dar faptul ca atare rămâne de necontestat. Părintele Petroniu Tănase a scăpat de arest. Dar să-i urmărim biografia.
Originar dintr-un sat nemţean, Fărcaşa, unde face şcoala primară, intră la 14 ani ca frate la Mânăstirea Neamţ. După 5 ani face Seminarul Monahal de la Cernica, apoi urmează, în paralel, Facultatea de Teologie Ortodoxă şi pe cea de Litere şi Filosofie. Pe care le absolvă în 1946, când avea 30 de ani. Un amănunt cel puţin interesant, care va explica faptul care şade la originea motivării acestui articol, amănunt cel puţin rar. În primul an de studenţie nu s-a mulţumit cu cele două facultăţi, la urma urmei aflate într-o relaţie naturală, dacă nu chiar înrudite. Ci urmează, timp de un an şi cursurile Secţiei de Matematică a Facultăţii de Ştiinţe, cum se numea atunci curricula universitară de matematică atunci. După ce a lucrat, pe timpl studiilor universitare, la cancelariatul Sfântului Sinod şi la secretariatul Patrarhului Nicodim, pe 14 august 1942 e călugărit la Mânăstirea Neamţ, iar pe 20 septembrie e hirotonit diacon. După absolvirea studiilor, în 1947 devine preot. Ca monah, face parte din Mânăstirea Antim, unde se integrează Rugului aprins, apoi la Mânăstirea Slatina. Slujeşte şi ca preot în ambele mânăstiri. În 1963 se mută la Mânăstirea Argeş, iar din 1978 e acceptat la schitul românesc Prodromu, de la Muntele Athos. Este ales stareţul schitului românesc în 1984. Funcţia monahală şi ecleziastică cea mai înaltă, pe care o îndeplineşte ultimii săi 27 de ani de viaţă, din cei 95.
Aceste date biografice, ca şi alte amănunte – inclusiv cel mai interesant – le datorăm lui Marius Vasileanu, autorul unui articol numărul din februarie 2019 al lunarului Magazin istoric. Nu vom reţine din articol subsanţa predicilor şi a cărţilor stareţului de la Schitul Prodromu, chiar dacă acestea reprezintă inima articolului citat. vom prelua doar alineatul final, in extenso. Care concentrează esenţa acestei figuri emblematice: Rafinamentul unei personaltăţi precum părintele Petroniu Tănase dă măsura adevărată a ortodoxiei de nuantă românească a cărei infuzie de Duh generată de excepţionala mişcare Rugul aprins nu încetează să-şi arate tainele, roadele, dar şi actualitatea mereu vie.
Întâlnirea părintelui cu Rugul aprins a avut o logică. Studiile sale universitare au avut, din proprie alegere, un echilibru între dimensiunea spirituală şi cea ştinţifică. Nimic mai potrivit pentru dezvoltarea sa ca această întâlnire. Nu am găsit nici un document care să certifice dacă, auzind de grup, va fi optat voluntar pentru Mânăstirea Antim, sau repartizarea acolo va fi fost o întâmplare fericită. Ce a contat a fost rezultatul. Iar pentru nivelul de pregătire cerut de stăreţia Schitului Prodromu n-ar f fost o experientă mai potrivită.
Ajungem, în sfârşit, la inima subiectului. N-am reuşit să determin exact anul în care Părintele Petroniu a studiat matematica, dar, probabil, e vorba de începutul anilor 40. Lista matematicienior români care predau e ilustră. Atmosfera matematică era de ţinută. Desigur, Simion Stoilow, ori Miron Nicolescu (ulterior academician), proaspăt veniţi de la Cernăuţi, nu predau la anul întâi. Dar părintele a respirat acea atmosferă matematică, se va fi îmbibat de ea, ceea ce se armoniza cu evoluţia sa mentală, în paralel cu cea spirituală.
E, bine, episodul matematic care m-a determinat să investighez tema istorică e relatat de mitropolitul Antonie Plămădeală, într-o carte despre Rugul aprins (Sibiu, 2002, pg. 31). În timp ce slujea la Mânăstirea Slatina, Părintele Petroniu s-a asociat cu logicianul şi filosoful Anton Dumitriu, care se retrăsese la acea mânăstire şi au încercat un demers ieşit din comun. O incercare de a demonstra aşa numita Mare Teoremă a lui Fermat! Autorul, el însuşi cu pregătire tehnică înainte de a se dedica ceor sfinte, mărturiseşte a fi găsit la mânăstirea – păstorită în acei ani de Părintele Ilie Cleopa -, vreo 50 de caiete pline de simboluri matematice, totusi inaccesibile altor cititri decât celor cu pregatire matematică superioară. De altfel I.P.S. Antonie foloseşte, în relatare, un termen impropriu matematic: dezlegarea celebrei teoreme.
Dar spectrul, mai mult sau mai puţin larg, al cititorilor blogului, cere câteva noţiuni despre acest subiect matematic excepţional.
Juristul Pierre de Fermat (sec. XVII), a fost un matematician amator. Dar un amator de extremă valoare. Ca să nu menţionăm decât un reper, a purtat o îndelungată corespondenţă cu Blaise Pascal, schiţând împreună protobazele teoriei probablităţilor (nu e cazul să mai precizăm că axiomatizarea acestei stranii discipline a fost opera rusului Kolmogorov). A găsit, în antica Aritmetică a lui Diofant (sec III A.D.), o proprietate foarte frumoasă din teoria numerelor. A notat în fugă pe pagina cărţii că ar fi găsit o demonstraţie a acelei proprietăţi, dar n-a avut timp s-o noteze. Ei, bine, demontrarea riguroasă a acelei proprietăţi, care a luat numele de Marea Teoremă a lui Fermat, a fost cea mai dramatică provocare la adresa matematicienilor. Care au avut nevoie de 358 de ani pentru a fi demonstrată de britanicul Andrew Wiles. Cel ales de propriul destin pentru această victorie seculară. Asamblând, cu geniu, obiecte matematice despărţite de distanţe insumontabile pe harta matematicii.
La câţiva ani după acest eveniment matematic unic, un fizician anglo-indian, Simon Singh, devenit jurnalist ştiinţific scrie o carte. O istorie a matematicii ca un roman de capă şi spadă. Versiunea românească apare în primă ediţie la Humanitas, în 1998. Nu mai discutăm aici de a doua, prin 2006 (https://atelier.liternet.ro/articol/3184/Radu-Ilarion-Munteanu/O-istorie-a-matematicii-ca-un-roman-de-aventuri.html). Când cei doi, clericul şi laicul, şi-au încercat puterile, totuşi disproporţionate, cu provocarea de 358 de ani, Andrew Wiles, copil, abia îşi decidea destinul. E plauzibil ca numărul încercarilor de a demonstra Marea Teoremă să fie mult mai mare decât cel referit în cartea lui Simon Singh. Care nici n-avea cum să le cunoască pe toate şi nici n-avea sens să le îngrămădească în carte, fără a-i perde firul roşu. Dar pentru români, faptul certificat că o figură de prim rang a spiritualităţii ortodoxe, stareţ la Muntele Athos timp de 27 de ani, face parte din lungul şir al celor care au acceptat provocarea în care s-a angajat şi marele Gauss e excepţional.
Related Articles
No user responded in this post