A DOUA ZI

Era inevitabil ca aceste fierbinţi alegeri să fie şi subiect al propriilor articole. Iată încă o zi de luni în care ora de apariţie va fi, inevitabil, mai târzie. Azi noapte datele pe care e de discutat abia începeau să se adune.
Aceste alegeri, prin miza lor strategică, au concentrat o mare cantitate de energie emoţională şi o cantitate considerabilă de potential volitiv. Raportul de forţe părea oarecum dezechilibrat, în favoarea puterii reale, informale şi a beneficiarilor acesteia. Implicarea masivă în politică a trinomului SRI & DNA & ÎCCJ, deţinerea de către tabăra, cum să-i zicem, hai, conservatoare a majorităţii surselor media, efectul propagandistic anesteziant, totul părea ca o confruntare între gigntica armată a lui Darius, cu elefanţi şi cămile cu tot, în faţa unei singure falange macedonene. Dar uneori excesul de resurse, în lipsa unei coordonări la nivelul acestora, devine riscantă. Cumva nenumăraţii soldaţi ai lozincăriei oficiale tindeau să se calce pe picioare. Ceea ce pare a se fi întâmplat. Cel puţin parţial.
Tabăra unită în jurul sloganului anticorupţiei (pe care l-am mai comentat şi-l vom mai analiza) a fost obiectul unui paradox. Pe de o parte omogenitate emţională, volitivă şi declarative, cu impresie de monolit. Ceea ce trimitea, la rece, la unittea de monolit în jurul partidului comunist. Pe de alta dificultăţi de articulare între latura partinică şi cea a noii mişcări aparent antiestablishment. Lozinca acestie din urmă aturi fiind şi mai goală de conţinut: un altfel de (a face) politică. Ce fel altfel, cum altfel, de i-ai întreba, le-ar fi mai dificil să răspundă concret, fără a face apel tot la lozincărie demagogică. Un comentator politic mai puţin diplomat, cu limbaj mai frust, îi numeşte pe adepţii acestei mai noi laturi hipsteri. Acuma, o privire pe deasupra în Wikipedia m-ar face să-l cam contrazic pe Dl analist, dar ar fi o gafă să deschid o rămurică digresiv-divagativă. O să le zic generaţia Facebook. Dificulăţile de articulare ale celor două grupări pecare se bazează tabăra anticorupţiei-slogan au fost vizibile chiar la una din emisiunile electorale televizate. Când Dl Predoiu, al patrulea şi ultim candidat al struţocămilei politice care-l promovase candidat pe actualul preşedinte al statului, îi propusese dlui Nicuşor Dan, candiatul grupului antiestablishment o coaliţie de ultimă oră de susţinere a celui maibine plasat candidat anti PSD. Că propunerea era lipstă de orice logică tactică, nu-i decât expresia degringoldei acestei struţocămile politice. Dar relevant a fost răspunsul negativ al candidatului apărut ca deus ex machina. Chiar dacă perfect articulat logică, rejectarea unei oferte stângace semnifica, de fapt, incapacitatea de coordonare între două grupări cu un adversar comun, perceput ca inamic public à outrance. Această discrete incompatibilitate a fost una din sursele victoriei primei femei primar general din istorie.
Una din surse. Dar nu una esenţială, decisivă, pondrală. Acest rol l-a jucat cee ace numisem public cu săptămâni înainte de scrutin ca efect de boomerang. Un effect inevitabil. Boomerang la anume ce? Păi, întâi de toate, la abuzurile DNA. Aşa de multe, de frecvente şi aşa de evident politizate încât la nivel instinctual nu aveau cum să nu ralieze unui impuls de frondă o masa critică de votanţi. Har cerului, SRI, creierul DNA, părunde mai greu, la nivel individual, în intimitatea cabinei de vot. DNA a fos, malgréleu, cel mai efficient agent electoral al inamicului public official, PSD.
Şansa acestuia a fost extinderea efectului de boomerang declanşat de obsesia publică, la nivelul segmentului fractodoct, care a preluat necritic aberaţia conceptuală a aşa zisei drepte. Eroare de fond pe care evităm a o demonta acum, am mai vorbit, vom mai avea ocazia de a glosa pe tema falsităţii asumării etichetei de dreapta. Bunul simţ subiacent al celor imuni la propaganda establishmentului nu putea declanşa decât o contrareacţie. Cu atât mai inevitabilă, cu cât obsesia anti PSD era mai accentuată.
Nici în privinţa ţintei de campanie cele două componente alte taberei anti PSD nu se puteau corela. Câtă vreme retorica grupusculului agregat în jurul dlui Nicuşor Dan era şi rămâne antiestablishment. Ceea ce iar scădea şansele taberei la funcţia de primar general.
Programul de campanie al struţocămilei politice, la nivel de copreşedinţi a fost iarăşi divergent. Ultraprimitiv al Dnei Gorghiu, redus la un monoton şi vag isteroid Huo PSD, puie monta, iar Dl Blaga, altă data generalul organizator, ba chiar candidat (2008), a stat pitit ca Dna Udrea la referendum. Iar cest cel de-al patrulea şi ultim candidat, un foarte intelligent politician, nu e genul care să alerge pe teren (cum au făcut DlNicuşor Dan şi Dna Firea). Profilul Dsale e al unui competent care aşteaptă să fie numit. Şi tot aşteaptă, de ani de zile…
Am văzut doar două emisiuni electorale. Dl profesor Daniel Barbu n-are punch. Singurii care meritau atenţie au fost chiar cei situaţi pe primele 3 locuri. Dl Predoiu a fost dezavantajat de retorica necondiţionată anti PSD, altfel s-ar fi putut pune mai bine in valoare, căci are ce pune. Dl Nicuşor Dan a dovedit o capacitate de adaptare rapidă şi, mai ales, una de a învăţa la fel de rapid. Aş zice tipică unui matematician. Dar, coroborând prestaţia de campanie cu reacţia de aseară târziu, după exit polluri, când a dovedit că trece sticla, ar fi o greşeală scump plătită a-ilua în serios poza inocentă. Pentru un observatr cu oarece experienţă, omul are o capactate temeinică de disimulare, cee ace-l face periculos. Şi, mai ales, sugerează indirect că finanţarea propriei campanii nu s-a rezumat la donaţiile mărturisite şi că figurile de mare calibru de care s-a cam vorbit sotto voce căl-ar fi finaţat indirect nu-s cu totul neplauzibile. Abilitatea de dincolo d emască a Dlui Dan se vădeşte şi în faptul că nu l-a pomenit pritnre finanţatori pe Dl Cristian Sima, specialistul bursier stabilit, ci-că, prin Elveţia, deşi reţin că Acela nici n-ar fi negat. Dar eventuala contribuţie a Dlui Cristi Sima la Campania tinerilor frumoşi şi liberi a fost ocultată de un clip care a circulat în media, în care brokerul petrecea un innocent revelion cu Dl Predoiu. Aşa cum îl ştiam pe Dl Sima, dintr-o îndepărtată vreme când eram colegi de institut, nici n-ar fi mers cu implicarea la mai puţin de două capete. Iar de atunci a crescut foarte mult în abilitate.
Singurul candidat din cei 3 care a venit cu un program concret, nonpolitic, cu aplomb şi cu p strategie pe termen scurt pentru abordarea imediată a celor mai acute problem bucureştene. Acuma sigur că doza de blahblah, inevitabilă în orice campanie, n-a lipsit nici din discursul Dsale. Dar în linii mari, măsura acoperirii declaraţior electorale a fost maximă faţă de contracadidaţi.
O situaţie aparte s-a ivit la secotorul 1, al cărui buget de primărie e cel mai mare din ţară. Lupta a fost srânsă între mai obscurul candidat PSD şi flamboyanta Dnă Clotilde Armand, din echipa Dlui Nicuşr Dan. Dar nici dsa nu venea din spuma mării, pare să fi fost ceva director pe la Distrigaz.
În ţară, în linii mari, primarii oraşelor importante s-au cam reales. Câţiva aflaţi în ciocnire cu DNA. Publicul i-a cauţionat. Un comentator spunea aseară că marele învins nu e partidul hybrid, struţocămila politică, ci DNA. Da şi nu, instituţia favorite şi favorizată are exact aceeaşi utere precum cu 2 zile în urmă, iar Dna Kovesi e la fel de răzbunătare precum Dl Băsescu şi plasată într-o poziţie mai avantajoasă.
Şi acum? Presiunea exagerată într-un sens nu putea declanşa decât o contrareacţie în sens contrar. Iar corpul electoral a plasat ambele partied rivale în cele mai dificile poziţii. Pentru struţocămila politică se dovedeşte că, pe termen mai lung decât cel imediat, efectul fuziunii eronate a fost antagonic. Termen care, aici, semnifică antonimul lui sinergic. Pe şleau, efectul sumei a fost mult mai mic decât suma efectelor. Soluţia logică ar fi desfacerea fuziunii şi redobzndirea identităţilor de dinainte. PDL nu-şi permite, căci masca PNL îi era soluţia optimă de disimulare a unei identităţi responsabile de guvernări dezastruoase. Fostul PNL s-a compromis total în urma multiplelor trădări, încât eventuala revenire i-ar cauza încă mai mult la sănătate. Ceva fi e problema lor.
Pentr PSD e încă mai greu. Sunt responsabilizaţi poate perste posibilităţile lor. Sunt depozitarii unui credit mai mult decât greu de valorificat. Au nevoie de o restrucutrarue profundă. Ceea ce nu mai e doar problema lor, precum în cazul adversarilor. E mai ales problema noastră, a celor care i-am creditat. Vor fi în stare? E nevoie de sacrificii individuale. Acapararea partidului de către Dl Dragnea a fost o eroare de mare risc. Iar succsul de acum l-ar putea încuraja să-şi continue cariera discutabilă. Au nevoie de lideri noi, de alt impuls. Cu toată decimarea, cu toată măcelărirea de către un DNA încurajat din toate direcţiie să decidă în politică. Lideri noi, cu aplomb, cu tenacitate şi cu rezilienţă. Pe scurt, luptători autentici.
Ce va face preşedintele în funcţie? Deocamdată va astepta. Apoi a juca la două capete. Dacă struţocămila politică autointitulată PNL se reabilitează singură, va continua să mizeze prudent pe ea. Dacă nu, va încerca să-şi apropie echipa Dlui Nicuşor Dan. De care-l leagă şi jocul Dsale de gleznă, ca beneficiar al valului Facebook de acum 2 ani.
Abilitatea de care vorbeam, falsa inocenţă a Dlui Nicuşor Dan îl va îndemna să se vândă cât mai scump. Deci va mima aceeaşi prudenţă. Dar Dl Nicuşor Dan, poate puţin îmbătat de un succes la care nu se aştepta, comite o greşeală prea puţin observată ca greşeală: transformarea USB în USR. Un partid de cnjunctură, al contestatarilor politicii tradiţionale, un partid ad hoc, să devinăpartid naţional? Ar fi o contradicţie în termini. Iar succesul de acum ar putea fi resorbit. Cine ar profita? Evident, struţocămila politică. Ce şade la pândă de pea cum, să recuereze, în beneficiu propriu, votirile pe care le-ar pierde partidul antiestablishment. Au spus-o de azi. Şi iată tocmai motivul rămânerii în asociere.
Urmează pertractările pentru majorităţîle din consiliile judeţene. Avantajate sunt PSD şi PDL (sic), posesoare de structuri teritoriale relative solide. O poziţie convenabilă şi-a cucerit ALDE, care poate juca rol de balama în unele din aceste judeţe.
E Dna Kovesi perdantul scrutinului? Nici vorbă. Resursele şi determinatreai sunt intacte. Fostul preşedinte a pierdut apparent mai mult, partidul propriu, inventat exclusive pentru Dna Udrea, nu poate ieşi din subsolul politic. Cât despre penibilul M10, har cerului, deocamdată nu mai e subiect de discuţie. Ceea ce nu înseamnă că Dna Moica Macivei nu-şi va continua pe şest, prin pupila Dsale Dna Prună, sinistra opera de desăvârşire a convertirii statului rmân într-unul superpoliţist, frmat din denunţători şi puşcăriaşi. Care credeţi cumva că l-ar face invidious pe Ceauşescu? Nuuuu. Nu era aşa prost. El voia un popor de adulatori, nu de legume terciuite. La capitolul controlului totalitar se va dovedi, în timp, prin comparaţie, că metida sa de control al populaţiei era mai rafinată decât se credea. Ameninţărea cu bătaia e mult mai eficientă decât bătaia.