Ofer, din când în când, spaţiul blogului meu articolelor scrise de profesorul universitar Tiberiu Dinu Danciu. Acestea abordează teme pe care le abordez şi eu, din perspectivă relativ apropiată. După o serie relativ lungă de cronici literare, aveam de gând să scriu exact despre acelaşi subiect. Am renunţat, în favoarea articolului primit de la prietenul meu. Poate că eu l-aş fi scris nu tocmai identic. Dar diferenţele stilistice nu exced nivelul unor nuanţe.
CUI PRODEST?
Asistăm de câteva zile la o învolburare majoră a politichiei românești și este normal ca, la un moment dat, fiecare român să încerce să-și explice (câte) ceva, măcar… Uite că nu se întâmplă așa – foarte mulți, mai ales tineri, culmea că și instruiți și cu o inteligență peste medie, preferă să nu încerce asta și să înghită cu entuziasm gulgute din așa-zisa presă de pe internet, răspândite de propagandiștii de profesie ai sistemului de putere, unii dintre ei securiști cu state vechi, recunoscuți și auto-recunoscuți… Cum e posibil? Sigur, dacă intoxicările / dezinformările ar fi unele meșteșugite, elaborate, prezentate impecabil – că doar oamenii se pricep, au școală, experiență – ar fi (oarecum!) explicabil, însă – culmea! – utilizarea excesivă a internetului a făcut să nu mai fie nevoie de așa ceva: oameni nu chiar așa de tineri, cu pregătire superioară, cu o inteligență ascuțită în alte domenii… pică pradă acestor dezinformări, pe capete!!! Absorb imediat o așa-zisă ”explicație” extrem de simplistă a situației, atât de simplistă încât este de-a dreptul tâmpă… o acceptă în totalitate, ba chiar și-o asumă și încep să o propage mai departe, cu un soi de entuziasm demn de o cauză mult mai bună… provocat, la rândul său, de un soi de atitudine gen ”ce bine că mi s-a explicat chestia asta, că eu n-am timp să judec lucrurile mai adânc, fiind absorbit de altele”… O fi bine?
Cum aș explica eu ce se întâmplă, la un nivel extrem de coborât – ca să ajungă la toți cei intoxicați și – deși inteligenți – incapabili să se mai desprindă de otrava de pe net (am mai pomenit despre asta!)… Să începem cu câteva citate (din păcate, tinerii de azi nu mai citesc CĂRȚI – adică texte care te PROVOACĂ să gândești și să interpretezi cu mintea ta niște fapte, niște posibilități, ci se mulțumesc să citească doar așa-zise ”informații”, care sunt aproape exclusiv manipulări – adică texte SCURTE, care reușesc să transmită mesaje subliminale extrem de perverse, de-a dreptul contrare adevărului pe care, chipurile, îl transmit; culmea e că jurnalismul era, până nu de mult, dominat de sintagma că ”o imagine face cât o mie de cuvinte”, pe care eu am prelungit-o undeva la ”un film face (și este!) cât o mie de imagini” – vezi filmul monumental ”Wag the dog” – din cauza modalității de supracomunicare prin internet, s-a ajuns uluitor de repede la stadiul în care nu mai e nevoie de filme sau imagini, ci doar de câteva cuvinte – bine alese, e drept! – și un hashtag, cu care poți acum realiza un slogan ce raliază rapid mase imense de oameni… în vreme ce acum 10-15 ani era nevoie de luni de zile de propagandă susținută, cu fime și imagini, pentru a obține rezultate mult mai modeste (vezi războiul din Bosnia și Kosovo). Diferența majoră este acum vectorizarea propagandei: un singur ”izvor” de manipulare are în aceeași zi (!) MII și chiar ZECI DE MII de ”răspândaci” benevoli și entuziaști – după care dezinformarea inițială poate fi eventual retrasă sau măcar discretizată, astfel că după numai 2-3 zile, chiar dacă s-ar mai întreba cineva ”stați un pic, de unde a pornit zvonul ăsta? de la securistul cutare?”, n-ar mai găsi vreun răspuns – probabil însă, nici nu ar insista, de vreme ce acum ”toată lumea ȘTIE și COLPORTEAZĂ la infinit chestia asta!”
Citatele de care aminteam: în orice roman polițist sau de tip ”mistery” (care, în subsidiar, este un soi de anchetă psiho-sociologică a unor fapte grave, ieșite dintr-un cotidian, dintr-o normalitate oarecare), există aproape întotdeauna o ”chemare la ordine” a personajului anchetatorului, detectivului, documentaristului etc. etc. – latinescul ”cui prodest” (cui folosește?) este de cele mai multe ori invocat… uneori, alături (mai ales la autorii francezi) de și mai celebrul ”cherchez la femme” – echivalent cu ”cine profită dar și cine instigă”… Cel mai bun citat care-mi vine în minte acum este al celebrului personaj Elijah Baley, detectivul inter-planetar al și mai celebrului Isaac Asimov, care a scris și roman polițist, cu același geniu ca mult mai cunoscutele genuri de știință popularizată ori sci-fi: ”O crimă stă întotdeauna pe trei picioare – mobilul, mijlocul și prilejul…” – iată un rezumat superb al oricărei anchete sociologice ori jurnalistice pentru orice fapt grav, echivalent cu sus-pomenita ”crimă”. Aș face doar observația că ultimul aspect, ”prilejul”, începe să devină oarecum de mai mică importanță ori să devină inclus, practic, în ”mijloc” – sigur, justiția trebuie să probeze că cineva a făptuit practic ceva anume, de aici toate chestiunile legate de martori, declarații, alibiuri… false ori adevărate! De pe vremea mafiei și a gangsterilor însă, au apărut asasinii plătiți – și a devenit destul de greu pentru anchetatori să-și explice de ce un om a pățit anumite lucruri din partea unora cu care – aparent! – nu avea absolut nimic de împărțit (vezi ”Compartimentul ucigașilor”)… dar iată că și detectivii s-au adaptat, considerând că, dacă ai dezlegat chestiunea primordială a mobilului, se pot găsi apoi simultan răspunsuri la mijloc și prilej – în romanul pomenit mai sus, deși mobiluri aveau mai mulți suspecți, și, aparent, nimeni nu avea prilejul (!), identificarea mijlocului – un robot! – clarifică totul…
Un rezumat la aceată lungă (!) introducere: în ciocnirea de interese dintre doi oameni sau două grupuri mici de oameni, terminate cu vreo ilegalitate, ancheta respectivei ilegalități are două direcții: prima, cui folosește…!? – pentru a găsi autorul sau autorii morali (cel puțin) care au provocat, instigat, dorit și profitat de respectiva ilegalitate; a doua direcție, de căutare a ”femeii” (ori a robotului!) – adică a eventualului mijloc / prilej de atingere a scopului dorit de autorul moral… Dacă aș transpune acum raționamentul acesta la vreo ciocnire la nivel înalt, în politică – fie în interiorul unei țări, între oameni sau grupuri cu poziții importante, ori la nivel internațional – între state sau organizații supra-statale: pe de o parte, trebuie căutat cine profită direct dintr-un anumit scandal, dezvăluire, manifestație, război etc. etc. – eventual pot fi mai mulți (și atunci poate că au format o alianță ad-hoc?), sau profită eventual prin ”ricoșeu” (adică lansarea unei ”perdele de fum” care să disimuleze ori să abată măcar atenția de la adevăratele probleme care-i deranjează – ceea ce pare cu greu un obiectiv, dar cei împricinați judecă altfel); apoi trebuie căutat echivalentul ”femeii” – care, în aceste cazuri, nu poate fi decât un serviciu secret (sau un sistem ocult similar), apropiat sau nu, plătit sau nu, cointeresat sau nu… Mai trebuie arătat că un serviciu secret are simultan posibilități multiple: să identifice o țintă, să creeze un pretext, să falsifice probe, să acopere urmele – proprii și ale altora, să pună presiuni asupra unor instituții, să manipuleze opinia publică…!? Teoria conspirației? Desigur că da – dar am mai dat exemple, numeroase… Reiau unul singur, în care cred cu tărie: așa-zisa ”revoluție română” din 1989 a fost la origine o perdea de fum a CIA (și poate nu numai, cu sau fără Mosad, cu sau fără unguri) pentru invazia americană din Panama, dar s-a dezvoltat apoi în definitivarea destrămării Pactului de la Varșovia cu cea mai ”rezistentă” țară, culminând cu aruncarea pisicii în ograda rușilor. Sigur, pentru ochii românilor pare disproporționat – importanța intervenției în Panama în raport cu baia de sânge de la București… dar să nu uităm că pentru americani (adică, pentru cinismul serviciilor secrete!) problema este exact inversă, așa cum este prezentată în același ”Wag the dog”: în Panama trebuia dat jos un regim sprijinit asiduu de SUA până cu puțină vreme în urmă, legat bine de diverse instituții americane (și mai ales, de serviciile secrete!), prin urmare destul de neplăcută operația – era ideală o perdea de fum în partea cealaltă a lumii, unde să creeze emoții mari – să nu uităm că s-au vehiculat cifre înspăimântătoare privind victimele, cu teroriștii din București, cu morții de la Timișoara… și unde era imperios necesar să pui piciorul fiindcă lipseai de (prea) multă vreme și aveai interese majore, pe termen mediu și lung (românii i-au așteptat cu răbdare o jumătate de secol pe americanii care i-au vândut la Yalta, gaze de șist, petrol, aur, bază NATO pentru podul aerian spre Orient, pentru scut – acum cei mai fideli aliați în toate acțiunile NATO, nu mai aveam datorii, dar aveam producție de armament)… și prea căzuseră – ca piesele de domino! – toate statele din est fără nicio victimă, începea să pară un aranjament! Cu cine? Ei, cu cine…
Să trecem la chestiune – văd zilele astea postări pe Facebook ale unor tineri pe care îi apreciez mult, foști studenți de-ai mei, absolvenți și ingineri de succes prin lumea largă… deci în mod clar, oameni cu orizont, cu pregătire, cu inteligență, cu… Cum gândesc ei? Extrem de SIMPLU, mult prea simplu: Dragnea i-a pus, pe premier și pe ministrul de justiție, să reia ordonanța 13 că se teme de pușcărie; aștia n-au vrut (?), așa că s-a hotărât să-i dea jos – deci Dragnea e cel rău, iar Grindeanu a devenit brusc (!) – că nu demult, acum 4-5 luni era o slugă, o păpușă, un pion… unul bun de spânzurat prin Piața Victoriei, ALĂTURI de Dragnea, Tăriceanu și Iliescu (dar nu și Ponta!) – cel bun? Fericiți cei săraci cu duhul… dar nu sunt deloc săraci, cum de pot PRELUA fără niciun discernământ astfel de știri otrăvite? Că simplifică excesiv, până la absurd – este evident… sigur, pare că de la depărtare se vede trunchiat, dar să mai și RĂSPÂNDEȘTI simplismul ăsta??? Pe urmă, chiar de la depărtare – poți acum să iei informații din surse diverse, să compari, să GÂNDEȘTI… de ce să te grăbești să PROPAGI… propaganda, dezinformarea, manipularea? Cât de simplu ar fi să judeci în parametri descriși anterior: cui folosește scandalul acesta (care s-a amplificat treptat, nu este deloc o ”explozie” a acestor zile, oarecum surprinzătoare, unii spun că e o ”bombă” – poate, pentru cei naivi! – ci o acutizare subită, cu anumite cauze, a unor neînțelegeri pornite – de la ce?), respectiv care sunt mjloacele – citește serviciile secrete, facțiunile, grupurile de interese care pot și fac (generează, sub aspect tactic) aceste lucruri?
Să explorăm adevărul – atât cât este – al enunțului simplu de mai sus. Să ”reia” ordonanța? Păi, este dată – ca și conținut – în discuție în Parlament, unde Dragnea poate grăbi lucrurile direct – dar poate că se simte amenințat de ceva iminent? Dar șefa DNA se ascunde de vreo 2 luni, de când cu dezvăluirea privind sufrageria lui Oprea, iar Dragnea mai trebuie chemat la audieri până să se formuleze vreo acuzare cu trimitere în judecată – iar judecata nu se mai poate face chiar peste noapte, ca în alte cazuri trecute… Oricum, și condamnarea – până să fie definitivă! – mai are destul de așteptat, oricât de prompți ar fi judecătorii și procurorii. Să zicem că pur și simplu s-a supărat pe ministrul de justiție – dar asta putea să o facă de mult, de când individul a vorbit 44 de minute ca să spună ce rea e Kovesi după care a concluzionat profund românește ”las-o așa”… plus că tot amână să vină cu codurile… Marele constituționalist, profesor, judecător, președinte, rector, independent etc. etc. – bietul de el, a fost amenințat de facțiunea koveșistă și i s-a făcut frică, după cum și mărețul CNADTCU, după ce a înfierat cu mânie proletară plagiatele lui Ponta, Oprea, Tobă… s-a scăpat pe el și i-a dat Codruței pragul PENIBIL de (ne)plagiat de 4% (înaintea celebrului ”prag de furat” – ce aiureală internetică! – de 200.000 de lei din ordonanța 13). Să zicem că i-a cerut lui Grindeanu să-l dea jos pe Toader și ăsta nu vrea… asta merită un pic studiat: cine e Grindeanu? La numire – era pentru toată lumea un NIMENI, care nu se justifica decât prin faptul că nu e din Teleorman, că nu este dintre apropiații lui Dragnea, dar chiar și așa, ne așteptam ca Iohannis să-l refuze și pe el, de data asta pe considerentul (care mie chiar mi s-ar fi părut justificat!) că n-are experiență etc. etc. Ce a părut atunci o surpriză – l-a acceptat imediat! – poate că mai merită rumegat ACUM… Pe urmă, toată lumea l-a considerat, după primele apariții împreună, că este boc-ul lui Dragnea: obedient, fără idei personale, cu obsesia programului de guvernare, cu miniștri aleși / impuși de alții – no-name și ei, majoritatea… și, mai ales, nesigur în exprimare și comportament. Drept care – la spânzurătoare! Bun, atunci care o fi ”adevăratul Grindeanu”, cum spune chiar el zilele astea!? Cel obedient (și oarecum prost) care acum s-a deșteptat – de ce așa brusc? – sau cel care și-a ascuns adevărata față până săptămana trecută? Deci – ori e un prost și un bleg care acum e butonat / înfricoșat / șantajat de cineva (cum zice propaganda lui Dragnea), deci n-am niciun motiv să-l iubesc deodată fără frontiere, ori e un viclean care și-a dat arama pe față, deci un mincinos și un prefăcut – nu că aș muri de grija lui Dragnea, însă se pune din nou problema: dacă Grindeanu a știut tot timpul ce face, că este pus acolo să-i tragă lui Dragnea preșul de sub picioare, în mod EVIDENT răspunde exact acum la o cerință anume, adică de ce exact ACUM E MOMENTUL? Fiindcă Dragnea a aflat cumva că Grindeanu este omul altcuiva? Asta ar justifica – dar nu de tot – de ce s-a apucat să-l schimbe, dar putea să și aștepte încă o săptămână sau o lună… Deci, problema majoră pare a fi: CINE A ÎNCEPUT ”ruptura”? Sunt 2 șanse din 3 ca Grindeanu să fi început – fie că e un prost care s-a deșteptat la o anumită sugestie (!), fie că e un cal troian care a primit o anumită comandă (!) – în ambele cazuri trebuie să vedem CE ANUME a declanșat asta! CUI folosește, cu ce MIJLOACE… iar dacă totuși Dragnea a început, din răspunsul prompt al lui Grindeanu (și mai ales din acțiunile sale) putem înțelege că era(u) pregătiți pentru asta, el și cei din spatele lui – astfel că Dragnea a fost provocat, cel mai probabil, să înceapă, așa cum au fost ”ispitiți” japonezii să atace Pearl Harbour, exact ce avea nevoie Roosevelt ca să poată intra în război, împotriva curentului pacifist din America? Dar fără ca, totuși, să găsească și portavioanele americane acolo – adică americanii (serviciile secrete și armata) voiau să intre în război, dar să-l și câștige repede… ceea ce, până la urmă, nu s-a prea întâmplat…
Acum să fie clar, Dragnea merită tot ce i se întâmplă: trădarea lui Grindeanu și a altora – mai ales a lui Ponta, ruperea PSD-ului dacă se întâmplă, necazurile personale… la urma urmei este un PDL-ist băgat de Băsescu în PSD pentru a-l submina pe dinăuntru (ca și Darius Vâlcov), un mitocan de baron local, nesimțit și cioban, cu ambiții de dictator, nu foarte educat – faptul că au ajuns să se urască e de bine, DAR… desigur că nu merită să facă pușcărie numai fiindcă i s-a opus matelotului bețiv, după cum nici ”varanul” nu merită asta – este o compromitere totală a NOȚIUNII de justiție, să intre ăștia (și alții, Năstase de exemplu, sau Mitrea, sau…) la pușcărie pentru ce NU au făcut pe principiul că ”aveau ei destule bube, bine că i-au băgat cumva”, respectiv cei care au intrat oarecum pentru ce au făcut, dar fără recuperarea prejudiciului (Pinalti, sau Cocoș, sau Borcea, sau Becali, sau Remeș, sau Bica…). Asta nu e justiție – s-a acreditat în rândul ”băieților deștepți” ideea că poți fura (cu prag sau fără!), cu condiția să ai un judecător și vreo doi-trei procurori în spate, caz în care sau nu te caută, sau nu te prinde, sau te mai scapă, sau te condamnă, faci și ceva pârnaie (dacă nu fac alții în locul tău), dar nu-ți ia nimic… vezi Udrea și Băsescu – toată familia! – iar cei care au făcut porcăriile astea (compromiterea IDEII de justiție!) sunt bine-mersi, în funcții din ce în ce mai mari, plătite gras, și mai ales în SIGURANȚĂ: Morar, Kovesi, Stanciu, Macovei, Dănileț, Predoiu, Zegrean, Minea – care a semnat celebra ”erată”, Hăineală, Alina Ghica, Aspazia Cojocaru, Iulia Motoc, Maior, Ungureanu… fiindcă au aservit total așa-zisa justiție unuia și altuia! Au executat adversarii politici – ai lui Băsescu în primul rând, dar nu numai… problema uriașă a țării este nu dacă scapă sau nu Băsescu până la urmă (dacă va fi condamnat la 3 luni cu suspendare pentru ”țigancă împuțită” ori la 1 an cu executare pentru că a furat alegerile din 2009 ori că a falsificat referendumul din 2012) nu e mare lucru, important ar fi să i se confiște echivalentul a tot ce a furat (flota, parcul Bordei, casa din Mihăileanu, moșia de la Nana și multe altele), dar și să intre ani grei la pușcărie toată camarila de mai sus, din ”justiția” aberantă care sufocă România… Ani grei, până la moarte chiar – nu pensii nesimțite și siguranța că sunt intangibili – cum sunt Coldea, Bogdan, Eva, Negulescu – Portocală…
Să revenim la ”criza guvernamentală” prezentă. Analiza va fi extrem de scurtă: cine profită de brambureala din PSD? S-ar părea că primul pe listă ar trebui să fie PNL – dar ei sunt slabi, la rândul lor în reconstrucție, au pierdut grav creditul oamenilor… numai că au un ”sponsor” puternic, care a lăsat să se stingă valurile create de multele sale case, obținute cam incorect și cam ilegal și cam nejustificat, și – exact după vizita sa la CIA (curat coincidență, coane Fănică!) – privește cu calm la vânzoleala care a început brusc (?), din nimic (?), așa… deodată – și acum (prin gura celor din PNL) – se reiau chestiunile pentru care coborâse în stradă, în canadiană roșie, încă din ianuarie: alegeri ANTICIPATE, guvern liberal sau măcar tehnocrat, în orice caz ”al meu”… Să fie clar, alegeri anticipate la 8 luni după precedentele alegeri sună la fel de ciudat ca și la 2 luni după, dar… de ce să nu încercăm? Ce avem de pierdut? Și nu mergea al 3-lea incendiu într-un club, dacă la primul s-a obținut ce trebuia, demisia (prea ușoară!) a lui Ponta, la al 2-lea însă – NIMIC! Prin urmare, să mai schimbăm metoda… Pionul Grindeanu este activat, iar Ponta – ofițer acoperit-descoperit – este re-activat, totul se desfășoară conform programului, cu toate tunurile internetului orientate spre o direcție ce – la o analiză absolut sumară, doar că nu o mai face nimeni! – este creată absolut artificial: demisia sau înlăturarea lui Dragnea de la președinția PSD! Să mai comentez contrapunerea, absolut ridicolă, a lui Grindeanu: eu îmi dau demisia dintr-o funcție unde am fost NUMIT și apoi REVOCAT de aceeași persoană / organism (deci absolut CORECT!) numai DUPĂ ce își dă el demisia din funcția în care a fost ALES și CONFIRMAT de un vot larg – al membrilor PSD, reconsolidat de votul popular recent (deci absolut aberant)? Și toate vocile si hashtag-urile unor ADVERSARI evidenți și declarați sau – în cel mai bun caz! – ne-membri PSD sau măcar votanți PSD care spun în cor: să-și dea Dragnea demisia de la PARTID, nu de la cameră!!! Seamănă așa de bine totul cu vendetta lui Băsescu împotriva lui Năstase sau Voiculescu, deși câștigase – cum, nu mai contează! – alegerile… ori, acum Iohannis le-a cam pierdut pe cele din anul trecut, deși avea și guvern și toate premisele să defileze… prin urmare este cu atât mai înverșunat, probabil… Reamintesc faptul că Dragnea nu este un om iubit, prea seamănă cu un șarpe cu clopoței, dar s-a dovedit extrem de periculos pentru toată lumea… iar dacă el va fi înlăturat, multă lume va răsufla ușurată! Problema e – cum? Dacă se face prin tot felul de ilegalități, violând Constituția și bunul-simț, cu complicitatea aceste justiții de toată jena – atunci nu prea este în regulă… nu înseamnă decât escaladarea câtorva trepte spre aceeași direcție: domnia (vremelnică) a bunului-plac, a vreunui potentat oarecare, care la rându-i va fi înlăturat apoi prin aceleași metode… Pentru poporul de rând? Din ce în ce mai puține speranțe: justiția a fost confiscată, alegerile se pot falsifica oricând, iar atunci când totuși ies altfel, se pot ”rectifica” ulterior prin manipulare, lovituri de palat, iar la nevoie – ieșiri în stradă!? Nu-i asta calea, fiindcă după ieșirea în stradă nu pot urma decât impulsuri gen ”să le dăm foc”, ”să-i călcăm cu mașina”… și atunci, cu ce ne mai deosebim de talibani, de jihadiști, de extremiști, de astfel de jivine…? Și cei etichetați astfel vin din sărăcie și război, lipsă de educație, barbarie… iar noi, aici, am fost ”pavăza creștinătății”, acum avem pretenția că suntem cei mai educați și mai inteligenți din lume…
19.06.2017
Related Articles
1 user responded in this post
Eu nu am nici o legatura cu social media care se ocupa de politica romaneasca, asa ca as cere aici o clarificare: daca Dragnea “la urma urmei este un PDL-ist băgat de Băsescu în PSD pentru a-l submina pe dinăuntru”, daca Iohannis este cel caruia ii foloseste agitatia actuala, iar pe vremuri imi aduc aminte ca am citit, tot in acest blog, ca Iohannis este o manifestare a unui complex Basescu-securitate, atunci sa inteleg ca se lupta Basescu-Iohannis impotriva lui Basescu-Dragnea? Incepe sa sune a Being John Malkovich.
Intrebarea este: cine este, atat cat e posibil, curat si competent? Nu cui ii foloseste un scandal, ci cui ii pasa sa faca lucruri decente? Si daca nimeni si nimanui, atunci de ce sa ne murdarim si noi luand partea unui murdar sau a altuia?
Re: “după ieșirea în stradă nu pot urma decât impulsuri gen ”să le dăm foc”, ”să-i călcăm cu mașina””
Cum este posibil ca un om inteligent sa scrie, si un alt om inteligent sa preia o astfel de afirmatie complet aberanta? Nu si revolutia din decembrie a fost tot iesire in strada? Orice miscare populara e un inceput de obscurantism?
Stiu ca vorbesc degeaba – mai bine sa tac?