Anul 2019 a fost întrucâtva dezechilibrat în ce proveşte programul blogului. 23 articole din 51 au fost cronici. Literare, mai multă poezie şi mai puţină proză şi cinematografice. Asta când mi-a apărut un volum de cronici de poezie. Cele mai multe volume recenzate fiind din anul precedent. N-o să citez toţi autorii ale căror volume au făcut obiectul cronicilor. Dintre aceştia, Ioan Pavel Azap şi Mihaela Meravei au fost prezenţi cu câte 2 cărţi recenzate, alţi 14 cu câte una. Despre unii dintre aceştiam am mai scirs anii trecuţi. Am prins un volum de debut în poezie. Doar 2 cronici de film ca atare, dar şi 2 articole care implică filmul. Unul referitor la un autor american cu notorietate, specializat în ficţiune politică, pomenind şi cele 4-5 ecranizări ale romanelor sale. Celălalt pe marginea unui film tot de ficţiunea politică şi romanul care a stat labaza acestuia.
La fel ca anul trecut, 6 articole au oferit prezentări ale celor 6 numere duble ale revistei Neuma. mai degrabă aici decât la alineatul precedent ar fi de notat o cronică a antologiei de proză Neuma, coordonată de Horia Gârbea, cu tematică ce trimite la anul centenarului Marii Uniri.
Câteva eseuri, primul dintre ele simultan un portret al scriitorului Radu Ţuculescu, ocazionat de împlinirea a 70 de ani. şi alte 2 portrete.
Spre deosebire de anii trecuţi, doar 3 articole sub egida formulei Câte ceva despre… ultimul încheind, practic, anul.
O singură proză. Veche. Şi câteva articole ocazionale.
Rostul acestei ministatistici e şi evidenţiera utilităţii creşterii frecvenţei temelor curente de-a lungul anilor. În fond, tematica celor doar 3 articole e marca identitară a blogului. Un hibrid de popularizare ştiinţifică cu unele nuanţe ineent polemice.
Dar aşteaptă la rând cărţi de recenzat. Pentru mai mult decât prima lună a anului următor.
Related Articles
No user responded in this post