UN EVENIMENT ŞTIINŢific MAJOR

Dau întâmplator peste un număr vechi al mensualului Magazin istoric. Din ianuarie 2021. Un articol maim ult decât interesant, semnat de un arheolog roman, Ciprian F. Ardelean.

Absolvent al arheologiei la UBB cluj, în 1998, master la Şcoala Naţională de Antropologie şi Istorie din Mexico City, în 2001, doctor la Universităţii din Exeter în 2013. Actualmente profesor cercetător la Universitatea Autonomă din Zacatecas şi cercetător asociat al universităţii din Toronto.  

Cu acribia omului de ştiinţă, autorul plasează descoperirile proprii în contextual istoriei arheologice a bicontinentului american. Neomiţând să precizeze evoluţia arheologiei de la simple săpături la un sistem complex, interdisciplinar actual.

De-a lungul secolului XX a dominat conceptul (autorul foloseşte termenul mai larg paradigm) populării bicontinentului American prin migrare din nord estul Asiei, peste strâmtoarea Behring, care, în epoca glaciară (pleistocen) avea continuitate terestră. A fost acoperită de mare după încheierea glaciaţiunii.

Paranteză. Fenomenul ridicării nivelului oceanului planetar se manifestă chiar in zilele noastre. Ca urmare a încălzirii globale, care determină micşorarea calotelor polare.

Precedenta epocă glaciară s-a terminat cu cca 13,000 ani în urmă. Siturile populaţionale fac parte din aşa numita cultură Clovis. Situată în California. Fragmente de schelete de mamuţi (fauna caracteristică perioadei glaciare) şi vârfuri de suliţe din diferite roci prelucrate la nivelul paleolotic. Ceva mai devreme fu descoperită cultura Folsom, bazată tot pe fauna glaciară, dar unde vârfurile de suliţi cu prelucrare specifică însoţeau fragmente osoase de bizoni.

Elementele comune ale conceptelor secolului XX erau limpezi. O limită dincolo de care, în trecut, s-a admis absenţa hominizilor în cee ace autorul numeşte, în limbaj classic, Lumea nouă.

Şi acum vin cercetările arheologului român, care răstoarnă radical acest concept, sau paradigmă. Situsul cercetărilor fu o peşteră din sudul peninsulei Yucatan, nu departe de graniţa cu Guatemala.

Rezultatul cercetărilor multidisciplnare s-a sinteizat intr-un articol (în versiue românească) Dovezi de ocupaţie umană în Mexic, în jurul ultimului maxim glaciar, publicat în Nature la mijlocul anului 2020. Articolul a stârnit o uriaşă vâlvă în media internaţională. In el se dovedeşte existenţa în zonă, a unor populaţii vechi de 30-32 mii de ani. Explicarea existenţei cărora e o problem de viitor.

Autorul nu omite să precizee nivelul foarte înlt de seectivitate a revistei Nature. Ajung să treacă de mulţimea de filtre şi să fie pubicate cel mult 7% din articolele propuse. Înpingerea cu nu puţine milenii a prezenţei umane pe fâşia deuscat ce mărgineşte la est Pacificul e un eveniment major. Implicarea unui arheolog român, care a început facultatea în urmă cu abia 27 de an, într-o descoperire revoluţionară, nu poate să nu ne impresioneze.

Sigur, rezumatul meu se cere dezvoltat prin lectura directă a articoluui. Deci Magazin istoric, ianuarie 2021.