DREPTURILE NEOMULUI

A venit iaraşi rândul postării unui minieseu al prietenului meu Tiberiu Danciu. Iată-l, mai jos, făra nici un comentariu.

Drepturile neomului

Titlul poate părea o greșeală de tipar, dar nu e… și am să mă străduiesc să demonstrez asta. Mai întâi, puțină filozofie: într-o societate sunt necesare, de când lumea, niște legi – indiferent cum s-a ajuns la ele, sau dacă sunt acceptate de o majoritate, sau dacă sunt bune sau proaste, majoritatea le RESPECTĂ totuși (!) – sigur că acest set de legi ar fi ideal să fie construite pe baza ”drepturilor omului”, care, la urma urmei, sunt tot un astfel de set – de reguli, de data asta… Cine nu le respectă – din greșeală, din necunoașterea lor, din bravadă, din prostie, din curiozitate etc. etc. – și dacă este și prins (!), va fi PEDEPSIT pentru încălcarea lor – așa se explică respectarea unor legi cu care, ca individ, poate că nu ești de acord. Într-o societate STABILĂ – care este construită pe baza unor legi, în majoritatea lor, CORECTE – ceea ce conduce și la DURABILITATEA ei, aceste legi ajung să fie respectate de o majoritate atât de mare, încât devin niște supra-legi, încălcarea lor fiind tot mai improbabilă… iar lumea ajunge să se simtă bine ÎNĂUNTRUL acestor legi, pe care nu le mai percepe ca fiind niște CONSTRÂNGERI, ci adevărate linii de conduită, cvasi-universale… Un exemplu concret va fi mult mai relevant: cu mulți ani în urmă, mă aflam în Franța, cu un prieten francez la volan, într-o mașină cu care veneam, noaptea târziu, de la țară în oraș. Era după miezul nopții, drumul extrem de puțin circulat – practic eram singuri pe șosea… La primul semafor (care chiar funcționa!) întâlnit în cale, deși eram încă departe de oraș – nu se vedea nicio clădire încă!!! – prietenul meu frânează brusc la culoarea roșie și ne oprim. Eu, siderat: Ce faci??? El, mirat: Păi, nu vezi că e roșu? Eu, ușor sâcâit: Și cine ar ști dacă…? El, brusc foarte serios: EU!!! Eu, și mai siderat: … am rămas fără cuvinte de fapt, abia mult mai târziu am înțeles, cu adevărat, lecția! Inutil să precizez că nu era nicio posibilitate ca să fie poliție / camere prin preajmă…
Sigur că acest dialog nu ar fi avut loc niciodată în România sau în multe alte țări, chiar pe lumină și ceva mai multă aglomerație, păstrând însă locul – undeva afară din oraș… Nici în Franța sau în vreo altă țară cu democrație veche și consolidată nu se respectă chiar TOATE legile în acest mod: evaziunea fiscală este practicată de mulți, evitarea – pe cât posibil – a altor constrângeri financiare este la ordinea zilei, droguri, jafuri… însă intră în acțiune partea a doua a lanțului descris mai sus: imensa majoritate a acestor fapte sunt PEDEPSITE – adică autorul este prins de cele mai multe ori, dovedit în marea majoritate a cazurilor și CONDAMNAT la o pedeapsă REALĂ (închisoare, confiscare, chiar execuție…). Ce se întâmplă pe la noi? Faptele nu sunt AFLATE decât după destulă vreme, autorii sau nu sunt prinși, sau fac un pic de arest preventiv, dar dovezile nu prea se înghesuie, prin urmare nu prea se ajunge la vreo condamnare – sau, dacă se ajunge, condamnarea este pentru ceva derizoriu, și – nu în ultimul rând – pedeapsa nu este nicidecum pedeapsă: durează puțin, este scurtată prin tot felul de șmecherii legale (suferințe reale sau nu, cărți științifice etc. etc.) și nu este nicidecum EDUCATIVĂ – în mod sigur, acel infractor dovedit iese fără să fi ispășit ceva cu adevărat… Și aici un exemplu concret – ultra-mediatizatul Borcea, un soi de șefuleț mafiot de vârstă mijlocie: cam ce-și mai poate dori el? Să-și păstreze poziția de mascul alfa, să-și păstreze averea, să-și sporească familia… ceea ce chiar se întâmplă!!! Averea i-a rămas, familia i-a crescut, implicit poziția dominantă și-a păstrat-o… cu ce a fost PEDEPSIT? Ce a ÎNȚELES el din cei 2-3 ani de pușcărie în care a avut parte de sex, controale medicale, bunăstare, vizite, popularizare… va ieși cu păcatele spălate???
Ajungem astfel la ceea ce se petrece de mai mulți ani, chiar câteva zeci bune de ani – și a început în lumea civilizată, ultra- și hiper- și super-democratică: deteriorarea tot mai mare a justiției, astfel că pedepsele nu mai sunt pedepse, ci dimpotrivă – se constituie în încurajări la delicte… și totul în numele ”drepturilor omului” care au devenit, în realitate, un soi de drepturile ”infractorului”!!! Probabil, sursa putreziciunii se află în Statele Unite – celebrele seriale cu avocați, foarte agreabile dealtfel, sunt niște tresăriri amare ale unei societăți contorsionate, care a ajuns să se muște pe ea însăși… Cum să câștige o doamnă în vârstă, care adoarme și sforăie la teatru – desigur că a fost dată afară! – procesul (și despăgubiri, desigur!) cu conducerea teatrului – chipurile, faptul că a adormit reprezintă părerea ei despre piesă, iar faptul că a fost trezită brusc i-a cauzat palpitații… Sau, o altă doamnă – tot în vârstă! – a dat în judecată (și a câștigat, inutil să o mai spun!) firma producătoare de cuptoare cu microunde fiindcă ea a vrut să-și usuce pisica înăuntru după o plimbare prin ploaie și … e clar ce s-a întâmplat!!! Sigur, astea sunt cazuri hilare, însă după acest tipic au început brusc toți infractorii să aibă diabet, probleme cu inima, cu ficatul, cu cine știe ce… astfel că au ”rău de pârnaie” și pe considerente ”umanitare”, de drepturile omului, sunt tratați, vindecați, scutiți de pedeapsă chiar… în vreme ce oamenii normali, care încă mai respectă legile (!) NU AU de fapt niciun drept!!! Tot un exemplu concret: un homeless are – teoretic – dreptul la o casă, la hrană, la sănătate… sau nu??? Dacă nu vine un ajutor absolut benevol – un milostiv sau o societate de binefacere – stă în continuare pe stradă, în frig, face foamea, se îmbolnăvește… și chiar dacă nouă celorlalți ni se percep niște sume obligatorii care ar trebui cumva să acopere și nevoile sale, banii nu ajung la el. Dacă însă vrea să fure un portofel să zicem, și atacă și lovește un trecător, iar acesta cade și MOARE, este brusc un delincvent… un infractor… și deodată, ce să vezi: are DREPTURI! Are drepturi ca INDIVID, deși acestea ar trebui să fie colective, de fapt: va avea căldură, lumină, hrană suficientă, control medical… dacă are vreo suferință va fi tratat… are TV, avocat din oficiu etc. etc. Și toate astea vin din banii noștri, inclusiv ai rudelor celui ucis!!! Dar drepturile celui care a fost ucis unde sunt? Avea și el dreptul să se întoarcă de la serviciu seara pe la ora 22, pe o alee luminată – dar lumină tocmai că nu era, lipsită de pericole – dar poliția se ocupă de altceva, deși în principiu este plătită de oamenii ”normali” tocmai pentru a le asigura securitatea în raport cu niște minorități (drogați, pedofili, violatori, obsedați, criminali)… Cum tratează americanii situația, din punct de vedere legal și uman? ”Săracul, a avut ghinion…” – sau termenul cinic de ”casualties”… Știu asta, fiindcă am stat o vreme destul de îndelungată pe-acolo… În general, se considera că individul ucis pe stradă într-o răfuială între bande a ”fost la momentul nepotrivit în locul nepotrivit”… că a avut ghinion că a fost în calea glonțului… în schimb, asasinii – adică nu era încadrat ca asasinat, fiindcă nu-l cunoștea și trăsese, de fapt, în altcineva – scăpau repede: câțiva ani acolo, aveau diabet, mai scriau o carte… Tot din SUA ni se trage și faptul că omorul din culpă într-un accident auto nu mai are nicio legătură cu crima – astfel că o serie de indivizi se plimbă liberi după ce au masacrat familii în acest mod: Huidu, Bernevig… oare oamenii uciși de Bernevig, BEAT la volan, într-o mașină de serviciu cu ȘOFERUL ALĂTURI, nu aveau DREPTUL să stea în stație să aștepte autobuzul???
Comparația cu femeia cu cuptorul cu microunde este clară – am utilizat o mașinărie oarecare, ce vină am eu că au murit oameni sau alte ființe – ALTCINEVA este de vină! Și eu, făptuitorul, am o serie de drepturi, ca individ, care ajută legile – tot mai proaste – ca eu să scap… Păi, cazul era foarte simplu: cuptorul este pentru GĂTIT, deci ai vrut să gătești pisica? Ai reușit!!! La fel cu cei beți / drogați la volan – sunt vinovați de accident, în sensul de daune materiale etc. etc., dar nu sunt CRIMINALI fiindcă doar nu-l cunoșteau pe amărâtul care circula regulamentar… dar acela nu avea DREPTURI? Cum ar fi, să circule TREAZ, cu viteza LEGALĂ, pe banda LUI, fără să FORȚEZE CURBELE? Eu cred că beția / dependența de droguri ar trebui să fie circumstanță AGRAVANTĂ!!!
Probabil, adevărul este cam așa: mult lăudatele ”drepturi” nu pot fi asigurate pentru cei mulți, fiindcă ele COSTĂ! Și bani așa mulți nu sunt… Atunci, ca să aruncăm cu praf în ochii proștilor care cotizeză, să le asigurăm pentru cei PUȚINI, că pentru ei ajunge… Din această cauză plătim mulți bani pentru asigurări de sănătate – noi, cei mulți – pentru ca o minoritate (cei care NU PLĂTESC așa ceva!) – să aibă DREPTURI…!?
P.S. Iată că a apărut o criză majoră în societatea românească – revolta din închisori pentru CONDIȚII de DETENȚIE – asigurate tot de celebrele deja ”drepturi ale OMULUI” – care, încă o dată, sunt (sper că este foarte clar acum!) – DREPTURILE INFRACTORULUI! Dacă cineva – să zicem ziarist sau simplu trecător – constată și sesizează ”autoritățile” că într-un sat există o familie cu 4 copii, absolut NEVINOVAȚI de nimic, care trăiesc toți într-o cameră, fără apă curentă, TV, canalizare, încălzire iarna sau aer condiționat vara, unii bolnavi poate – de bronhopneumonie, să zicem – credeți că se întâmplă ceva? Absolut nimic! Probabil, va fi lansată o campanie de într-ajutorare, se va apela la mila publică – adică la banii noștri, ai celorlalți NEVINOVAȚI… dar CEDO nu va avea nimic de zis, fiindcă este vorba de CONDIȚII de VIAȚĂ, nu de DETENȚIE! Iar statul – oricare ar fi el – nu va găsi bani din fondurile PUBLICE, colectate tot de la noi! În schimb, un CONDAMNAT pentru OMOR poate să dea statul în judecată, să câștige la CEDO și să fie apoi despăgubit cu 8 EUR / zi de detenție??? Ar trebui să-l căinăm cu toții pe un infractor dovedit ca Remeș (și o știm cu toții că a fost condamnat, ca mulți alții, pentru ceva DERIZORIU!) că a făcut bronhopneumonie în închisoare??? Dar femeia NEVINOVATĂ căreia i s-a făcut o transfuzie cu altă grupă de sânge și a MURIT? Acolo nu se va identifica probabil decât o vină PUNCTUALĂ – medic, asistentă, director de spital – iar SISTEMUL (stat, legi, organisme europene etc. etc.) va căuta metode să sifoneze banii de la SĂNĂTATEA (oamenilor nevinovați) către penitenciare (în care stau criminali sau hoți)???
Aș propune ceva extrem de simplu: toți cei vinovați de fărădelegi (nu foarte violente!) ar trebui scoși din pușcării – s-ar rezolva cu aglomerația, amenzile etc. etc. – și PEDEPSIȚI în schimb cu DOMICILIU FORȚAT pe o perioadă echivalentă cu pedeapsa lor într-un sat părăsit și sărac, unde ar locui în LIBERTATE, în condiții BUNE pentru NEVINOVAȚI, și ar trebui să muncească din greu pentru a-și asigura hrana de toate zilele, pe care n-ar trebui să i-o asigurăm noi, ceilalți! Iar CEDO n-ar avea nimic de zis! Dacă nu au 10 mp, sau 5 mc, sau 1000 calorii, sau nu au TV, apă, WC, internet, avocat, sau se îmbolnăvesc… e treaba lor, cum este și a noastră, a celorlalți, oamenii CINSTIȚI! Și, în cazul în care se plânge cineva, se face apel la mila publică, aș avea de ALES dacă să dau ceva sau nu, în comparație cu situația de acum, când sunt OBLIGAT!

Tiberiu Dinu Danciu