LA 5 ANI

Cu exact 5 ani în urmă, după mai multe distrugeri ale blogului, ediţia actuală, care s-a mai stricat, dar a fost reparat, graţie eforturilor Ellei, webdesigneriţa mea, publicam prima parodie după Brumaru. E momentul să marcăm, împreună aceşti 5 ani – şi 17 zile – prin întreruperea programului curent şi publicarea altei parodii după Brumaru.

PRETENŢII
Vreau să mă iubeşti ca pe un prinţ,
Să te răsuceşti în pielea goală
Pe mătăsuri pînă, scos din minţi,
Voi izbi în tine-o portocală
Poruncind să vină scribii sluţi
Ca să-nsemne-n acte cum te guduri,
Vreausă-mi ştergi de praf şi să-mi săruţi
Mîna pe inelul de cinci puduri.
Ţîţe de crăiţă să-mi arăţi
Şi buric într-însul cu căpşună,
Coapse năvălind din două părţi
Care, eu fiind trist, să mă dispună.
Să-mi şopteşti minciuni şarlatăneşti,
Să ai trupul proaspăt, gîndul putred
Şi-o să-ţi dau o mie de caleşti
Să-mi străbaţi regretele din suflet!
(parodie)
Să mă iubeşti, prinţesă, ca pe-un cal
Gol tot, făcut din lemn ciobit
Ce-l chemi să pască-n groapa cu mangal
Să-ţi poarte sufletul spre răsărit.
Poruncă dă să vină scribii beţi
Să deseneze coapse de vioară
În jurul tufei de-auriţi scaieţi
Ca frunza-ţi de arţar să doară.
Ci nu vreau să fiu trist, încât
Invoc o libelulă scânteină
Ce te va mângâia de la buric la gât
Arcuş pe-o alăută florentină.
Mă poţi atunci minţi şarlatăneşte
De vrei să-ţi trag o mie de caleşti
Din scorbură în vis, cât zice-i peşte
Să-mi spui în schimb o mie de poveşti.