Mircea Pricăjan este redactor la mensualul orădean Familia (da, acolo unde debutase Eminescu), traducătorul a peste 50 de volume din engleză, amator de literatură horror, întemeietorul, cu 4 ani în urmă, a Revistei de suspans. Romanul publicat de Polirom, în colecţia EGO Proză, nu e cel de debut. Primul său roman, publicat în 2002, se […]
Literatura nu se citeşte. Se reciteşte – spunea Lucian Blaga. Har cerului, uitam cele mai multe amănunte, afară de cele legate de reacţii emoţionale, dar tocmai o memorie care-şi accesează amintiri străvechi e premisa unui fenomen interesant: o anume distorsionare a imaginii despre sine. Am folosit, nu numai în proza mea, ci şi în conversaţiile […]
Oricât mi-aş aroga meseria de cititor, lectura celui mai recent roman al profesorului universitar de matematică Bogdan Suceavă cere concentrare maximă. Iar raportul de lectură, oricum l-am numi, cronică ori recenzie, cere o analiză a cărei arie trebuie să pună romanul însuşi într-un context mai larg. Documentarea scriitorului a avut adâncime intensivă. Ceea ce solicită […]
Structura listei bibliografice a lui Liviu Antonesei e şi interesantă şi tipică pentru personalitatea lui. Nu ştim dacă fişa signaletică din Wikipedia e complete, dar, luînd-o ca bază, constatăm un spectru aproape continuu de genuri şi subgenuri. 7 volume ştiinţifice, 16 (cu acesta) de poezie, proză, interviuri, eseuri. Dintre care 6 de poezie, plus o […]
Spunea un cineast că, dacă în 75 Spielberg putea aştepta ¾ oră până să apară rechinul pe ecran, acumulând cu răbdare o tensiune savantă, spectatorul primilor ani ai mileniului ar fi plecat din sală dacă n-ar fi fost servit cu un şoc declanşator de adrenalină în primele 2-3 minute. Lumea în general, America în particular, […]
Pentru Nick şi Solange, Care m-au lansat e pista Popper Nu ştiu dacă Dumas père a fost primul scriitor care a folosit figuri istorice ca personaje. Dar a fost primul care a făcut-o în stil mare, a inventat un subgen şi a devenit ultrapopular. Pe toate meridianele. E de înţeles cum s-a burzuluit când, tânarul […]
Există o categorie de filme americane, a căror apariţie e cantonată, mai ales în anii 90, care au o anume înrudire structurală şi tematică. Îndeajuns petru a fi remarcată, insuficient pentru a fi clasificate ca subgen: filmele-călătorie. Schema lor presupune participarea unui bătrân, care călătoreşte cumva în compania unui matur. Mai rar un tânăr. Aceştia […]
A doua carte a Mariei Axinte, AKA Milica, semnată acum Maria Axinte-Buciumi continuă, pe de o parte, ca format, volumul său de debut: Lixandra (Editura Ars Docendi, Bucureşti, 2012). Pe de alta, însă, e o dezvoltare fastuoasă, atât ca scriitură, dar şi ca substanţă. Evoluţia textuală e aşa de marcantă, că prima carte pare, cumva, […]
Clint Eastwood şi Iwo Jima. Două nume cu amprentă marcată. Un regizor provenit din actor, care, la un moment dat a fost primar în oraşul său şi o insulă vulcanică din Pacific, la 1200 km sud de Tokyo şi sud est de linia de insule japoneze care prelungeşte arhipelagul japonez, între Shikoku şi Taiwan. Ca […]
Se dedica acest articol duhului meu transparent ariel O muziciană consacrată* oferă o lectură mai mult decât interesantă, chiar una provocatoare. Dece provocatoare? Deoarece te obligă, cititor cu onestitate asumată, să te tot învârţi pentru a-ţi defini poziţia faţă de un text întrucâtva compozit. Până la un punct, altfel greu de stabilit precis pe itinerarul […]