Dece spuneam ca personajul don Julio e idealizat? Începusem prin a cita fragmente de-a valma din Realitatea românească, anul 1930. Cu toate stângăciile redacţionale. Iată, în pandant, fragmente dintr-un articol publicat de 2 redactori ai cotidianului jurnalul.ro in 2004 (http://jurnalul.ro/special-jurnalul/julius-popper-a-fost-stapan-in-tara-de-foc-64324.html):
UN OM CRUD. Toată lumea a aflat de succesul lui Popper. Regiunea s-a umplut şi de alţi aventurieri dornici de câştig rapid, care s-au apucat să caute aur chiar pe terenul pe care Popper îl primise în arenda de la guvernul argentinian. Mai mult, angajaţii au început şi ei să lucreze pe cont propriu şi să fure aurul spălat pe “Platoul Înalt”. Scandalul din Ţara de Foc l-a dus pe Popper la Buenos Aires. Guvernul i-a promis sprijin şi ocrotire. În 1888 a apărut un decret prin care se crea un comisariat de jandarmi în Golful San Sebastian, condus de Maxim Popper, fratele lui Julius. La intoarecerea la El Paramo a găsit însă totul pustiu. Angajaţii fugiseră cu toţii cu 24 de kilograme de aur. Popper i-a prins cu ajutorul autorităţilor chiliene şi şi-a restabilit autoritatea. Exploatarea s-a extins, iar Popper s-a dedicat expediţiilor de explorare. La întoarcere a găsit la marginea Golfului San Sebastian un grup de 70 de oameni înarmaţi, pregătiţi să atace. Şi-a format o gherilă de şapte oameni şi i-a decimat pe aproape toţi. Îi ataca noaptea. Supravieţuitorii au plecat în Punta Arenas. Vestea cruzimii lui s-a răspândit repede.
Autorităţile chiliene l-au acuzat că a atacat pe teritoriu chilian. În august 1888, în Punta Arenas, o mulţime de oameni cerea capul lui Popper. Câţiva căutători de aur au murit atunci, povesteşte Popper în memoriile sale. Ceea ce i-a înfuriat şi mai tare pe ceilalţi. Tot conflictul s-a terminat cu o bătălie, cea de la Câmpul Beta. Popper a învins. Bătălia a fost descrisă ca fiind una extrem de sângeroasă.
DICTATORUL. Popper a extins exploatarea, a îmbunătăţit instalaţiile. Acum a început să i se ducă vestea de dictator. El a bătut monedă cu numele său şi a făcut stampile cu iniţialele sale. Prima monedă bătută avea pe avers inscripţionat “Tierra del Fuego” – Popper 1889. Pe revers scria “El Paramo” – 1 gram. Popper a mai organizat un comisariat de jandarmi, avea o flotă care asigură transportul şi aprovizionarea. Mai era şi proprietarul tuturor fermelor şi oamenilor din partea locuibilă din Ţara de Foc. Şi mai avea organizate monetăria şi poşta. Toate acestea i-au adus duşmănia administraţiei publice. Guvernatorul Ţării de Foc, Felix M. Paz, nu l-a văzut cu ochi buni pe Popper încă de când îşi preluase postul. Administraţia, cu sediul în Ushuaia, nu avea nici o autoritate asupra ţinutului din nord, unde era stăpân Popper. În ziarul El Diario din Buenos Aires, Popper publică pamflete la adresa guvernatorului, care l-a dat în judecată. Aşa explica biografii lui Julius Popper faima lui de dictator: era invidia autorităţilor şi a căutătorilor de aur. Era cel care se credea “stăpânul Ţării de Foc”, cel care masacra indienii care se revoltau împotriva “conchistadorului”, cel care ucidea pe toţi cei care încercau să-şi facă un rost pe insulă. Cu toate acestea, ziarele din Buenos Aires scriau doar lucruri bune despre cel care crease o administraţie şi care explorase pentru prima dată în întregime un ţinut necunoscut.
continue reading "POPPER, JULIUS & JACOB ŞI RADU TUDORAN – IV"